Importul de cărbune și gaze dinamitează deficitul comercial al României

Într-o declarație politică rostită în Parlament, Ghilea a citat proiectul Strategiei Energetice a României, care estimează rezerve totale de peste 12,5 miliarde de tone de lignit şi 2,2 miliarde tone huilă, din care doar o mică parte se regăsesc în perimetre exploatate.

În acelaşi timp, analizând datele centralizate de Institutul Naţional de Statistică, parlamentarul a subliniat cum, în primele şapte luni ale acestui an, producţia de cărbune net a României a scăzut cu aproape 10% faţă de perioada echivalentă a anului trecut, depăşind cu puţin 2,3 milioane de tone echivalent petrol.

„În acelaşi interval de raportare, România a importat peste 300.000 tone cărbune net echivalent petrol, cu aproape 58% mai mult faţă de cantitatea importată în perioada similară a anului precedent”, arată deputatul PNL.

Cărbune +530%, gaze +15%!

Importurile de ţiţei din primele 7 luni ale anului în curs au înregistrat o creştere de peste 530%, faţă de acelaşi interval al anului 2017, în timp ce importul de gaze naturale utilizabile s-a majorat cu 15%.

„În condiţiile în care aproape un sfert din producţia de energie a României este asigurată de termocentrale, reducerea volumelor de cărbune şi ţiţei exploatate din bazinele interne şi escaladarea importurilor acestor resurse sunt de natură să dezechilibreze grav balanţa de plăţi externe a ţării noastre”, atenționează parlamentarul Ghilea.

„În primele şapte luni ale acestui an, România a continuat să înregistreze cel mai mare deficit comercial din Europa Centrală şi de Est, care a depăşit deja 7,5 miliarde euro, fiind cu 11,25% mai mare comparativ cu perioada similară a anului trecut”, arată acesta. Gavrilă Ghilea menționează că trendul ascendent al acestor evoluţii este întreţinut şi de preconizata închidere, în următorii 5 ani, a ultimelor exploataţii miniere din Valea Jiului.

Pe fondul distrugerii exploatărilor din Valea Jiului, România a devenit importator de cărbune, în ciuda resurselor existente. Și gazul devine o marfă de import tot mai consistentă, în pofida resurselor generoase din podișul Transilvaniei.