Și în acest an, în sâmbetele din Advent, la ora 18.00, Episcopia Romano-Catolică de Oradea îi invită pe locuitorii orașului la aprinderea comună a lumânărilor pe coroana de Advent amplasată în fața Catedralei Romano-Catolice.

„Să ne rugăm împreună, să ne pregătim împreună pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului, pentru ca lumina să crească nu doar pe coroană, ci și în sufletul nostru și în jurul nostru”, se afirmă într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Oradea.

Coroana de Advent este o tradiţie născută în sec. al XIX-lea în Hamburg. În acest oraş erau mulţi copii orfani care nu aveau o casă, trăiau cerşind şi dormind pe străzi. Unii deveneau mici delincvenţi şi ajungeau în închisoare. Un tânăr pastor evanghelic Johann Heinrich Wichern (1808-1881) a cumpărat o casă mare în Hamburg, a restructurat-o şi a început să adune copiii de pe stradă, să le dea un acoperiş şi ceva de mâncare. Anul 1838 poate fi considerat anul întemeierii casei numite „Rauhe Haus”. El i-a învăţat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alţii pictori, grădinari, croitori… şi în felul acesta au încetat de a mai cerşi învăţând să-şi câştige singuri pâinea.

În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului 1838 vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeţii săi, s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1 decembrie, în timpul momentelor de rugăciune, câte o lumânare colorată. Din 1840 în fiecare an avea loc în această casă o scurtă ceremonie religioasă: pastorul şi copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent şi Crăciun şi se cântau multe cântece. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzenandacht (celebrarea lumânărilor). Un prieten de al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care s-au aşezat lumânările, aşa încât să pară o mare „coroană de lumină”, Lichterkranz. Se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse. Deoarece le plăcea foarte mult, începând cu 1851 chiar copiii au început să ornamenteze coroana cu ramuri de brad ca semn al vieţii.

Multe persoane au găsit coroana de Advent atât de frumoasă, încât au vrut să aibă una chiar în casa lor. În felul acesta uzanţa aceasta a ieşit din acel ambient şi s-a răspândit mai ales în familii.

Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel s-a micşorat numărul lumânărilor ajungându-se doar la patru, după cele patru duminici ale Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roşie.

Acest obicei s-a răspândit repede în familiile evanghelice din întreaga Germanie, dar în scurt timp s-a răspândit în lumea anglo-saxonă şi apoi în Franţa. Fiind considerată la origine o tradiţie protestantă, la început a fost privită cu suspiciune în lumea catolică.

După Primul Război Mondial ea a primit un nou impuls şi a intrat şi în casele catolicilor. În 1925 coroana de Advent, în forma sa actuală, şi-a făcut apariţia într-o biserică catolică din Köln iar în 1930 la München. Prin 1935, în Austria, a început să se binecuvânteze coroanele de Advent pentru casele particulare. Astăzi acest obicei are o mare răspândire, chiar și supermarketurile pun la dispoziţie coroane de Advent deja confecţionate.

Coroana de Advent are o funcţie religioasă: vesteşte apropierea Crăciunului mai ales copiilor, îi pregăteşte pe credincioși pentru Crăciun, trezeşte rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul şi răul.