„Îngeri și demoni” în Cetate

Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural, în colaborare cu Asociația culturală „Pictor Octavian Smigelschi” din Sibiu, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu și Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea vă invită în 4 iulie 2019, la ora 16:00, în Palatul Princiar din Cetatea Oradea, la vernisajul de pictură „Îngeri și Demoni” a pictorului și restauratorului Ioan Muntean, din Sibiu.

Trăim într-o lume și într-o viață în care ne raportăm la valori. De multe ori însă avem de ales între două posibilități. Viața noastră se creionează după ce alegem noi. Important este să alegem binele și nu răul, frumosul și nu urâtul, munca și nu lenea, adevărul și nu minciuna, și exemplele pot continua.

Mii de glasuri se ridică astăzi împotriva înțelepciunii, a adevărului, a datinii, și-o învinuiesc că nu mai are drept să dea legi omului timpului nostru. Poruncile ei nu mai sunt potrivite culturii vieții noastre. Se vorbește de o nouă morală și de o răsturnare a tuturor valorilor. Un haos de păreri potrivnice a luat locul adevărurilor temeinice și recunoscute ale vieții, iar omul este în mijlocul acestei vâltori.

Între aceste plusuri și minusuri, există Binele și Răul, Raiul și Iadul, Îngeri și Demoni.

Proiectul de față s-a născut în urma frământărilor și neliniștilor care ne animă existența în căutarea drumului bun pe care îl vrem parcurs. Familiarizat cu erminia și simbolistica artei sacre, Ioan Muntean a preluat o serie de elemente din aceasta, încercând o transpunere în spațiul plastic a acestei lupte continue de căutare a binelui. Hieratismul specific icoanelor ortodoxe a fost accentuat, amplificat, astfel că portretele redate în cadrul acestor compoziții sunt atemporale, scoase în afara actualității prin puterea de a identifica o fizionomie anume. Tocmai din această cauză stereotipia de redare a portretelor face posibilă transcederea mesajului sacru către privitor, deși de cele mai multe ori când întâlnim portrete redate în spațiul sacru avem de-a face cu figuri calme sau neutre din punct de vedere afectiv. În lucrările de față nu s-a dorit ca acest fapt să fie relevat la prima vedere.

În lucrările din expoziție poate fi observată cu ușurință o apropiere de limbajul plastic abstract, în care artistul și restauratorul sibian a folosit cu spontaneitate tușa, care i-a susținut aceste frământări. Tușa nervoasă a fost însoțită de accentele cromatice puternice care intră în dialog cu spațiile calme și mai mereu brune, peste care pare că s-a așternut deja timpul. Dacă la icoane întâlnim acele „blițuri de lumină”, aici lumina vine din mai multe direcții și pe mai multe planuri, creând un disconfort care sporește tensiunea lucrărilor. Lumina se relevă ca o pată cu o gestică pronunțată, care o transformă în semn, asemeni unor caractere dintr-o scriere demult uitată.

Cu aceste lucrări, artistul Ioan Muntean și curatorii Diana Iancu și Alexandru Constantin Chituță ne invită să căutăm drumul spre lumină și în drumul nostru să împărtășim cu semenii aceste gânduri lăuntrice care să bucure privitorul.