-J.B. Veniţi dintr-un oraş, Beiuşul, care a dat nume care contează în pictură: Niculiţă Pop, Stela Vesa, Elena Bissinger. Cum v-aţi întâlnit cu arta, cu culoarea? Cine şi-a dat seama că aveţi talent?
-A.M. Da, asa este, Ţara Beiuşului. Aş aminti în această galerie a pictorilor beiuşeni şi familia Marge, pictori peisagişti, care, de fapt m-au şi iniţiat în tainele picturii în ulei.
La vârsta de 13 ani, prin anul 1998, bunica mea, din comuna Răbăgani m-a trimis ucenic la pictorul Marge din Beiuş, care a avut răbdarea şi priceprea de a exploata micul talent la desen care îl aveam, şi timp de un an de zile mi-a arătat şi explicat cum se întinde o panză, cum se lucrează în ulei, ce înseamnă o ramă, noţiuni de cromatică şi perspectivă. La acea vreme familia Marge trăiau din pictură, dar ţin minte că nu le era uşor, Beiuşul este un oraş mic, zilele când erau târguri ce era mai aglomerat. Prima serie de lucrări sub ucenicia domnului Marge conţinea majoritar peisaje, anotimpuri, şi natură statică. Ulterior am avut şi prima expoziţie personală cu 20 de tablouri în ulei şi 20 de lucrări în grafică la Cercul Militar Oradea, şi aşa a început totul.
-J.B:Aţi lucrat şi cu celebrul Ştefan Popa Popa’s. Vorbiţi-ne despre momentele trăite în preajma celebrului artist, dacă v-a influenţat personalitatea sa.
-A.M: L-am cunoscut prima dată pe marele Maestru în Timişoara, ţin minte că atunci era conflictul din Iugoslavia, şi el avea cu elevii săi teme cu satire pe acest subiect. Am participat la mai multe Ateliere de caricatură la dânsul , doar ce îşî formase Academia Şefan Popa Popas, eram foarte fascinat şi de picturile ce le avea în lucru. Dar pe atunci locuiam în Oradea şi îmi era greu să vin zilnic. Ulterior, odată cu mutarea mea în oraşul de pe Bega, am legat o prietenie, chiar suntem şi vecini.
-J.B. Aţi urmat cursuri de arte fără să săriţi nici o etapă, v-aţi pregătit să deveniti artist plastic, dar apoi ati îmbrăcat uniforma de pompier militar? Cum s-a întâmplat, cine, ce v-a influenţat alegerea?
-A.M: Legat de şcoli, am parcurs cam tot ce era în domeniu, Liceul de Arte plastice Oradea, Liceul de Arhitectură Ion Mincu Timişoara, Facultatea de Arte Plastice Timişoara, şcoli populare de Artă, am şi vreo două masterate in Drept si Chimie Criminalistică, doream să mă specializez în cercetarea şi identificarea obiectelor de artă contrafăcute, falsificate, unde, deja pe piaţa din România sunt multe reproduceri cu atestat, ca exemplu Grigorescu, care a pictat de-a lungul vieţii în jur de 4600 tablouri, şi sunt peste 12000 lucrări cu Atestat. Referitor la meseria de Pompier, care o practic de 12 ani deja, mi-a venit ca o mănuşă. Lucrez în ture, ceea ce îmi permite în timpul liber să creez. Mă trag dintr-o familie de militari, care puţin şi-a pus amprenta, şi la 20 de ani când am avut oportunitatea să mă angajez la ISU mi s-a părut extraordinar să fac ceva pentru societate.
-J.B: Aveţi o meserie solicitantă fizic şi pshihic. Este pictura o terapie pentru a vă reface, reîncărca bateriile?
-A.M. Da, cele două meserii sunt puţin în antiteză, la una conteză fiecare secundă, de exemplu la un incendiu de interior la fiecare minut focul îşi dublează volumul, iar la cealată timpul este relativ. Consider că toţi avem câte un talent ascuns în el, ferice de cel ce îl descoperă şi exploatează.
-J.B: În tablorile dumneavoastră se regăsesc influente din misiunile de pompier? Cum apare focul reprezentat în picturile dumneavoastră?
-A.M. Sigur că da, ating deseori subiectul Incendiului în pictură, şi nu sunt mulţi care pictează focul, amintesc Hieronymus Bosch, arderea poate fi în multe forme, calmă, jar, sau violentă, culoarea o determină materialul care arde, temperatura, şi tratarea fumului pictat este alt aspect, chiar lucrea de licenţă a fost despre cele 4 etape ale Incendiului (Initiere, Ardere necontrolată, Post-ardere, Regenerare). Mă gândeam la un moment dat, cine ar vrea tablouri cu şi despre Foc, dar au plecat toate, majoritatea pe dincolo.
-J.B: Spuneaţi într-un interviu că arta nu se măsoară în unităţi clasice, ci în trăiri. Aveţi culori, forme, linii care apar cu predilecţie în tablourile dumneavoastră după o misiune grea?
Dacă da, care e explicaţia?
-A.M: După o misiune grea, încerc cât mai mult să mă detaşez, noi, pompierii vedem multe, de la inundaţii, incendii, până la accidente complexe, eu, refulez prin pictură, un aspect caracterstic mie poate ar fi trecerea bruscă de la lumina la umbră şi invers, şi caut subiecte ce nu prea s-au atins in arte.
-J.B:Ce vă leagă de Beiuş? Ce proiecte aveţi?
-A.M: De aproape 2 ani am deschis o mică Şcoală de Pictură în Timişoara, unde, indiferent de vârstă, lumea vine şi pictează de 2 ori pe săptămână când au timp şi dispoziţie. Am avut deja cu ei şi prima Expoziţie, un real succes, unde IT-şti, medici, elevi, poliţişti au expus ce au pictat la ore, şi s-au integrat perfect.. În prezent , am achiziţionat şi voi deschide in Martie propria Galerie de Artă, unde vom expune tablouri cu tema Tradiţii. În zona Beiuşului am de gând să organizez anul acesta nişte Tabere de pictură, ţara celor 3 Crişuri având multe cadre deosebite de surprins în pictură.
-J.B: Mulţumesc, Andrei Moga.
Citiți principiile noastre de moderare aici!