La doar 25 de ani, Alex se laudă cu o experienţă de şase ani pe micul ecran şi prezintă ştirile la emisiunea Focus Monden de la Prima TV. Sosit acasă într-o scurtă vacanţă, Alex ne-a povestit câte ceva din provocările întâmpinate.
JB: Ce te-a influenţat să îţi alegi cariera aceasta?
Alex: Visam, când eram mic, să devin actor. Şi nu ştiu cum, la 14 de ani, am început să mă gândesc „Cum ar fi să lucrez în televiziune?”. Atunci m-am angajat pentru prima dată, la Oradea, la TVS. De atunci, am ştiut sigur ce vreau să fac în viitor.
JB: Ce obstacole ai avut în faţă şi cum le-ai depăşit?
Alex: De la a merge singur şi a mă muta în Bucureşti, fără a cunoaşte pe nimeni, la „a lupta” cu un alt tip de oameni în Capitală. Lupta aceasta a fost pentru a ajunge cât mai sus, vorba cântecului, în domeniul în care sunt. Un alt obstacol, care nu m-a doborât, a fost legat şi de partea financiară. Îmi amintesc (şi mă amuz acum) că în primele luni de stat în Bucureşti, mi se întâmpla să nu am ce mânca. Erau zile în care, în afară de covrigi, nu mâncam altceva. Când mă mutam, nu ştiam ce e acela taxi. Circulam doar cu metroul. Dar, cred că asta a fost şi frumuseţea începuturilor. Le puteam cere bani părinţilor, dar parcă trăiam o plăcere „bolnavă” ştiind că trebuie să mă descurc singur.
JB: Cât de greu este să-ţi faci meseria?
Alex: Din acest punct de vedere, mă consider foarte norocos. Fac parte din categoria celor care nu muncesc ca să trăiască, ci invers. Trăiesc, ca să merg la muncă. Nici după şase ani de televiziune, nu consider că am un job. Fac totul din plăcere. Nu îmi e deloc greu să-mi fac meseria. Mi-ar fi foarte greu să nu o fac.
JB: Ce calitate a ta sau trăsătură personală crezi că are cea mai mare contribuţie în cariera ta?
Alex: Ambiţia şi faptul că nu m-am lăsat dezamăgit de unele greutăţi pe care le-am întâmpinat. Şi nu am trăit cu ideea că e greu să ajungi să lucrezi în televiziune. Cred că multă lume ar trebui să gândească aşa cum am făcut-o eu. Vreau să fac ceva, îmi place, voi reuşi. Nu există nu pot!
JB: Ce consideri că îi trebuie unui om ca să aibă succes în această carieră?
Alex: În afară de ambiţie, cred că e nevoie de talent, dispoziţia de a muncii şi 15 ore pe zi, un pic de noroc şi dorinţa nebună de a fi primul în meseria ta. Totuşi, cred că şi aspectul fizic contează.
JB: Care este cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o?
Alex: Referitor la carieră, nu cred că am făcut o greşeală prea mare ca să o ţin minte. Greşesc şi eu precum oricine altcineva o face la locul de muncă.
JB: Care este cel mai valoros lucru pe care îl ai?
Alex: Familia, bineînţeles. Deşi, nu o pot numi ca fiind un lucru. Nu mă ataşez de lucruri materiale. Contează prea puţin. Le obţii (lucurile materiale), le pierzi sau se strică… În schimb, familia rămâne întotdeauna lângă tine, chiar dacă, în cazul meu, la peste 600 de kilometri distanţă.
JB: Care este cel mai mare regret pe care îl ai?
Alex: Că nu mi-am trăit mai intens adolescenţa, atunci când încă locuiam la Oradea. Pe tot parcursul liceului, mă gândeam doar la momentul în care voi ajunge să-mi îndeplinesc visul: acela de a lucra în televiziune.
JB: Îţi trăieşti vocaţia…; cum decurge viaţa ta, trăind doar din pasiune şi pentru pasiunea ta şi unde te pot găsi cei care vor să afle mai multe despre povestea vieţii tale deja plină de experienţă?
Alex: Pe www.alexandruconstantin.com pot fi găsit de oricine mă caută. Locul meu de muncă înseamnă pasiunea mea. Şi nimic nu poate fi mai frumos să faci în fiecare zi ceea ce-ţi place. Viaţa mea decurge aşa cum mi-am închipuit că aş vrea să decurgă. Din 24 de ore, cel puţin 16 ore mă gândesc doar la ce am de făcut pentru a le aduce telespectatorilor în case, un program de calitate. Asta, împreună cu colegii mei, evident.
Citiți principiile noastre de moderare aici!