100 de premii şi titluri de laureat la festivalurile naţionale şi internaţionale de artă naivă. Peste 200 de expoziţii personale şi peste 1000 de expoziţii colective. Ioan Măric, Bădiţa cum îl cunoaşte o lume întreagă, expune în aceste zile la Oradea, la invitaţia Asociaţiei Artiştilor Naivi din România.

Ioan Măric a dus peste tot în lume faima satului natal, artistul naiv fiind recunoscut ca pasionat de chipul uman. Aşa cum spunea criticul de artă Ioan Parhon, în lucrările lui Ioan Măric se recunosc personaje din poveşti, din lumea satului, oameni, animale, „un univers în care oameni şi animale sunt condamnaţi să trăiască în armonie”.

 Observaţia criticului nu e lipsită de substanţă, deoarece însuşi artistul mărturiseşte că îi plăcea de mic să deseneze. „Îmi plăcea să desenez mereu. Acasă, la lampă, în chiler. Mi-au plăcut foarte mult poveştile şi basmele. Îmi amintesc de perioada în care eram mic şi mă ţineam de fusta mamei când se ducea la clacă. Stăteam cu gura cascată când auzeam poveştile femeilor bătrâne. Toate personajele din basme le desenam. Cel mai mult mi-a plăcut să pictez oamenii, nu natura.

Cel mai greu e să dai la un portret mişcarea, viaţa, personalitatea. În compoziţie adun tot ce mi-a plăcut : o poartă, o casă, şi aşa îmi creez eu propria compoziţie. Îmi fac eu satul meu. Şi apoi dau viaţă la personaje. În fiecare sat trebuie să fie câte un personaj la care să-i dai viaţă şi personalitate. Lada mea de zestre este satul. Toate vorbele din popor. Expresii, tradiţii, zicători, proverbe, povestiri, mituri”.

Chagall al artei naive

Ioan Măric este o prezenţă constantă la Oradea. La invitaţia directorului Muzeului Ţării Crişurilor Aurel Chiriac, Ioan Măric vine de 20 de ani la Târgul Meşterilor Populari. Despre artist, Aurel Chiriac, care a vernisat expoziţia „Sacru şi Profan” spune că este un ţăran român adevărat care „se respectă, autentic, este sincer, care ironizează şi crează o măsură pentru bune şi rele, un ţăran care ne aduce aminte de morala satului, bine chibzuită” . Din perspectiva tendinţelor, a curentelor din artă, Aurel Chiriac consideră că lucrările lui Ioan Măric au trăsături care sunt specifice şi suprarealismului, dar şi neoprimitivismului rus, simbolismului ori cubismului.

La peste 70 de ani, Ioan Măăric este student la Arte. Lucrările lui au însă, în continuare o „naivitate calculată”, este spontan, direct, cu o mare putere de sinteză, „iar acumulările l-au făcut să-şi găsească propriul stil care este recunoscut prin premii şi achiziţii în colecţii şi muzee”, sublinia Ilie Boca, profersorul lui Măric. Ioan Parhon remarca la lucrările lui Ioan Măric şi cromatica specială, „simţul personajului, ceea ce mă determină să-l consider un Chagall al artei naive”