Mai mult, scriitorul Mircea Bradu susţine că sunt „primele mutări pe tabla de neprevăzut a destinului său. Este o deschidere frumoasă, cu care putem juca la victorie… Numele său, adunat pe o carte, sună frumos: Tudor Alexandru Ursente”.
Şahistul cu performanţe internaţionale, Tudor Ursente şi-a făcut miercuri debutul oficial în lumea poeziei. El şi-a lansat la Colegiul Naţional Mihai Eminescu volumul ”Lemon Vodka”, scos la Editura „Arca”. La eveniment au fost prezenţi apropiaţi ai familiei care activează în mediul universitar, dar şi în business, profesori, jurnalişti, colegi ai mamei poetului, şi bineînţeles elevii de la „Eminescu”. Chiar dacă unii dintre cei prezenţi au găsit versurile lui Tudor „uşor bacoviene”, aşa cum spunea jurnalistul Florin Budea, în final „toate poeziile din Lemon Vodka te salvează”. Fiindcă la un moment dat Tudor se întreabă scurt „Cum simţi fericirea?” şi tot el răspunde: „Încet spre lumină, un val te topeşte…”. „Nu am găsit în Lemon Vodka nici sirop, nici alcool, ci un vin sănătos, roşu”, a apreciat Mircea Bradu versurile poetului Tudor Ursente. Dar de ce ar da un licean cu premii în ale scrisului, maestru la şah, care şi-a dorit să devină designer vestimentar, un astfel de titlul primului său volum de poezii? O spune chiar autorul. „Se spune că vodkca de lămâie are proprietatea de a te surprinde de fiecare dată cu ceva nou, păstrând totuşi, mereu aceeaşi chintesenţă, la fiecare înghiţitură. Probabil că acest volum s-a născut tocmai din dorinţa mea de a susţine această părere”.
Ursitoare pentru Ursente
„Cu toate acestea, Lemon Vodka nu e despre asemănările şi diferenţele a două pahare aruncate pe gât în jos, ci despre asemănările pe care le găseşti chiar în lucrurile diametral opuse”, continuă Tudor Ursente. Dacă Tudor a dorit să surprindă, a reuşit cu siguranţă. Aşa cum spunea Simona Ardelean, Tudor a reuşit să abandoneze pentru o vreme strategiile de şahist şi să surprindă cu căldura şi sensibilitatea versurilor sale. Şi a reuşit să-l surprindă şi pe omul de cultură Mircea Bradu care i-a îngrijit apariţia cărţii şi care a fost un fel de ursitoare pentru Tudor. Mircea Bradu îl ştie pe Tudor încă înainte de a fi. La nuntă, scriitorul le-a urat Dorinei şi lui Traian Ursente pe lângă „copii frumoşi, sănătoşi” şi „să fie gemeni”. Şi au fost gemenii: Maria şi Tudor. Printr-o telegramă, la botez, cunoscând pasiunea tatălui, Mircea Bradu strecoară complice o altă urare:
„În sfârşit ai cu cine să joci şah”. Încă din grădiniţă, Maria şi Tudor au început să „bată tot judeţul” în sportul minţii. Asta pentru ca în primele clase de liceu să fie în lotul naţional. De aici încolo, Maria urcă în elita şahului internaţional, iar Tudor cochetează cu literatura. Nici nu se putea altfel, deoarece trăieşte într-o casă în care un perete e ocupat de cărţi. Fiindcă de două ori, a ursit performant, Mircea Bradu mai încearcă o dată şi le spune părinţilor: „Lăsaţi-l să scrie!. Acestea sunt primele mutări pe tabla de neprevăzut a destinului său. Este o deschidere frumoasă, cu care putem juca la victorie…”Coperta cărţii îi are ca autori pe Sergiu Mara şi Sorin Bogdan.
Citiți principiile noastre de moderare aici!