Primul roman al medicului oncolog Simona Mihuţiu, „Fereastră spre mâine”, a fost lansat în ianuarie 2019. Un an mai târziu vedea lumina tiparului, tot la editura Total Publishing din Bucureşti, cea de a doua carte a Simonei Mihuţiu, „Destinul, o jucărie stricată”.

[eadvert]

Iată că este al treilea an consecutiv când apare o carte semnată de autoare. Deşi cei care au citit primele două volume, lăsând cu greu cărţile din mână până nu au ajuns la ultima filă, se aşteptau poate la o continuare dintr-o altă perspectivă a firului roşu al acestora, Simona Mihuţiu le oferă de această dată patru povestiri sub o singură copertă care ne întorc la momentul schimbării, în ’89.

„Am încă un «copil de suflet»!”, anunţă autoarea. „Volumul include «povestiri despre trecutul din noi», împachetate într-un microroman și trei povestiri. „Sunt liberă să nu gandesc. Mulţi din jurul meu nu o fac, din ce în ce mai mulţi. Ei par a o duce bine, oricum, mai bine decat mine! Sunt mai relaxaţi şi nu adaugă atâta suferinţă prin analiza fiecarui lucru, prin despicarea firului în patru. Mă tem ca ei sunt cei «deştepţi» sau au o perceptie superioară la nivel emoţional. Poate realizează că nu pot schimba lucrurile, că nu le pot îndrepta, că evenimentele se desfăşoară într-un cadru creat mai presus de persoana lor. Şi eu, ca şi ei, ar trebui să las istoria să treacă pe lânga mine… Dar, pot?”, scrie Simona Mihuţiu.

Cele patru povestiri sunt un ecou al evenimentelor din decembrie 1989, fără a da verdicte, fără a dezvălui adevăruri istorice. Autoarea rememorează întâmplări, aminteşte de manipulare, de haos şi de umbrele negre ale trecutului care transced în prezent şi pe care le zugrăveşte în „Ei, cei în costume gri” şi „Decembrie, cu teamă”. Între realitate şi imaginar, „Intim” vorbeşte despre dorinţa puternică de libertate, ştrangulată de autorităţile opresive ale vremii, iar „Liberi să nu gândim” reflectă, prin viaţa de zi cu zi a personajului principal, dezamăgirea plecând de la ceea ce am sperat, la ceea ce avem acum, după mai bine de trei decenii.

„Cu volumul de faţă – Liberi sa (nu) gandim – prozatoarea s-a angajat în surprinderea unor realităţi sociale mai ample, asumându-şi calitatea de mărturisitor al unor vremuri care ne-au marcat pe noi toţi. Bănuiesc că acesta a fost gândul cu care Simona Mihutiu şi-a ales temele prozelor din volumul de faţă, dincolo de nevoia de a împărtăşi experienţe care, prin miracol, nu ne-au mutilat sufleteşte şi nu ne-au corupt pe toţi moral. La finalul corpusului de texte se impune o concluzie – ne aflăm în faţa unei formule personale de roman – un roman compus din mai multe texte, aparent independente, care construiesc, convingător, dar nu tezist, imaginea unei lumi purtând vechi cicatrici. Aceasta carte se vrea o stavilă în calea uitării”, scrie prof. Iuliana Pacurar, doctor în ştiinţe filologice.

În final, indiferent cum am ajuns la schimbare, rămâne ideea de libertate, pe care ne-am dorit-o foarte mult, şi o dorim în continuare.