M.C., împreună cu cele două fete, băiatul şi soţul ei, trăieşte de 15 ani la limita subzistenţei, într-o baracă improvizată din resturi de lemne, în plin câmp, fără apă, fără lumină şi fără prea multe speranţe. Cei trei copii, în vârstă de 13, 14 şi 20 de ani nu au ajuns niciodată la şcoală. Cu toate acestea nu sunt analfabeţi, pentru că mama lor i-a învăţat să scrie şi să citească.
Coşmarul a început în urmă cu 15 ani, când M. s-a îmbolnăvit de TBC, fiind nevoită să stea mai mult în spital. De atunci necazurile nu se mai termină. Cei doi şi-au pierdut locul de muncă. Ajunşi în imposibilitatea de a-şi plăti chiria, au fost evacuaţi din locuinţă şi au ajuns pe stradă. Au cerut sprijinul Primăriei, însă de fiecare dată – spun ei – li s-a pierdut cererea pentru locuinţă socială.
Baracă din rămăşiţe
„Ba ni s-a spus că nu aveam acte, ba ne-au spus că ni s-a pierdut cererea. Cum să avem acte, din moment ce nu avem o locuinţă”, se întreabă Mariana.
Ajunşi în stradă, s-au gândit să-şi improvizeze o baracă. Aceasta – s-au gândit ei – îi va feri de ploi, de vânt, de frig. Locuinţa provizorie le-a fost în scurt timp dărâmată. Cu greu, au adunat resturi de lemne şi au improvizat o altă baracă.
„Am fost multă vreme internată în spital, din cauza TBC-ului. Mi-am pierdut locul de muncă, atât eu cât şi soţul meu şi pentru că nu mai aveam bani să plătim chiria, ne-au evacuat. Nu aveam unde să stăm. Nu avem rude, nu avem pe nimeni. Am cerut sprijin de la Primărie, dar nu am fost ajutaţi. Ne-am construit, din resturi de lemne şi din cartoane, o baracă. Am găsit rămăşiţe de uşi şi de geamuri la gropile de gunoi şi am izolat-o cum am putut”, povesteşte femeia, cu ochii umeziţi de lacrimi.
Chiar dacă au ajuns în această situaţie, familia C. a încercat să înfrunte destinul care nu i-a fost deloc favorabil. M.C. s-a angajat ca femeie de serviciu şi curăţă scări de bloc, iar soţul şi fiul ei lucrează cu ziua, în construcţii.
La grămadă
Cele cinci suflete dorm la grămadă, îmbrăcate în haine groase, de iarnă. Mâncarea este atent porţionată. Fetele, în loc să fie la şcoală, aşa cum se întâmplă în lumea civilizată, o ajută pe mama lor la curăţenie ori stau şi păzesc baraca, împreună cu pisica, câinele şi cele 50 de găini.
Trăiesc primitiv, în încăperea improvizată, de 12 metri pătraţi. Toaleta lor este câmpul, apa din râu este sursă pentru igiena lor personală, se spală într-un lighean. Din cauza frigului, iarna nu fac duş cu săptămânile. Apa pentru mâncare o poartă de la fântâni publice, de la şantierele unde lucrează tatăl, în flacoane şi găleţi.
Singurul ajutor pe care l-au primit a venit din partea unei firme din Oradea şi din partea Fundaţiei Comunia. Aceştia le oferă periodic alimente şi haine. Fundaţia Comunia şi-a propus să le ofere un cămin mai bun. Cei care doresc să se alăture iniţiativei Fundaţiei Comunia pot face donaţii în lei în conturile acesteia, cu menţiunea „cazuri sociale”:
RO52BACX0000003007196000, deschis la Banca Unicredit Ţiriac Oradea şi RO89BTRL00501202N43488XX, deschis la Banca Transilvania Oradea.
Vom reveni cu poziţia Primăriei referitor la soarta cererilor depuse în urmă cu 15 ani.
C.D.
Citiți principiile noastre de moderare aici!