CCS a fost asaltată marţi seară de orădenii atraşi la spectacolul Loves Stories de apetitul pentru teatru şi de renumele protagoniştilor. Dar nici spectatorii cu loc în ultimele rânduri nu au avut mult de pierdut. Căci, cu excepţia a două-trei scene gestice de efect – când Dan (Alexandru Pavel) dă de duşcă sticla pe care fix i-o reproşase propriului tată, sau când contradictoria Giulia (Diana Cavallioti) se îmbrăţişează neprefăcut cu nesuferita soacră Dana (Maia Morgenstern) – piesa e perfect inteligibilă şi prin simplă lectură sau radiofonic.
Viaţa bate filmul
Decorurile sunt simple, textul clar şi se lasă prea puţin loc pentru imaginaţia spectatorului (spre deosebire de spectacolele orădene «Equus» sau «În curând vine timpul»).
Punct forte al piesei este scriitura lui Radu F. Alexandru, care a şi câştigat în 2010 premiul UNITER pentru cel mai bun text de piesă românească.
Drama se dezvoltă şi se dezvăluie pe de-a-ntregul din dialogurile tensionate, presărate arareori cu replici de umor negru din partea tatălui-filozof Cristian (Mircea Rusu), sau involuntar hilare, din partea Danei, ca mamă excesiv de protectoare.
Paradoxal, apariţiile TV ale „prezentatorului-scriitor” Emil Hurezeanu par că au rolul de a muta povestea dinspre real spre ficţiune, motivând că „rolul poetului antic era să redea ce s-ar fi putut întâmpla, nu ce s-a întâmplat”.
Iar de ficţionarea poveştii de ură şi dragoste e nevoie fiindcă textul e într-atât de realist încât e nevoie să fie depersonalizat de dragul spectatorilor care se pot regăsi în trăirile „naşpa” ale personajelor. Mai ales că actorii reuşesc, prin tonalităţi şi nuanţe vocale, să amplifice naturaleţea conflictelor în care se scufundă, fără ieşire, personajele.
Cum scenariul e destul de valoros pentru a fi lecturat de cei care n-au mai găsit bilete la piesă, ne mărginim la câteva repere. Cuvintele cheie sunt: sex, sarcină, anti-chiuretaj, mariaj, copil, responsabilitate, divorţ, deces.
Fitilul care aruncă în aer căsnicia Giuliei cu Dan este faptul că tânăra l-a înşelat. Dar nu cu un bărbat, cum crede iniţial Dana, care din instinct matern simte că „fata asta ascunde ceva”.
Giulia îl înşală pe Dan nemărturisindu-i trecutul ei psihiatric. Căci deşi ea îşi iartă în final propriul tată fiindcă nu i-a mărturisit că i-a înlocuit mama moartă la naştere, această minciună nerostită o macină la nesfârşit. Dan intuieşte: „De ce ţi-e frică, cine ţi-a făcut atâta rău?” dar se bazează pe faptul că e primul bărbat din viaţa Giuliei şi acţionează şi din spirit patern. Dar divorţul pe care i-l va impune Giulia îi vor provoca zbuciumări hamletiene: de la constatarea că „doi tineri care se iubesc nu-şi pot trăi iubirea din motive aparent de neînţeles” până la paralelismul „a fi sau a nu fi, a iubi sau a nu iubi”.
Povestea se repetă
Zidul care se ridică între Dan şi Giulia îl găsim gata înălţat între Dana şi Cristian, deşi aceştia chiar s-au iubit în tinereţe. Adevăr care, odată relevat, le uneşte pe Giulia şi Dana.
Ruptura de Cristian pare să aibă însă la temelie frica Danei de o dragoste prea intensă. „Ce mă fac, Doamne, că-l iubesc prea mult pe acest om?”, îşi aminteşte ea. „În loc să te întrebi aşa ceva, mai bine te gândeai cum să faci să prelungeşti acest sentiment”, îi replică soţul.
Finalul piesei e uşor forţat, pentru un plus de dramatism. Cristian moare într-un accident auto suspect, la puţin timp după ce-i trimisese Danei un SMS: „Iartă-mă”. Prilej ca Dan să-i reproşeze Danei că nu i-a răspuns tatălui său.
Nu-i clar dacă autorul a vrut să sugereze un suicid. Dar e greu să bănuieşti de sinucidere emoţională un filozof cu ironii care tind spre cinism, şi cu cugetări părinteşti de genul: „o femeie care ne părăseşte nu e neapărat iresponsabilă” şi „unele teorii aseamănă iubirea cu hipnoza”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!