Teatrul Arcadia îşi continuă activitatea online, menţinând viu interesul celor mici şi familiarizându-i şi mai mult cu actorii trupei. Pe pagina de Facebook a Teatrului Arcadia, actorul Igor și găinușa Anastasia i-au invitat pe copii la o sesiune de plantat semințe magice. „Povestea Piticului Vrăjitor Z”, cu peripeţiile sale, au ascultat-o povestită de actrița Zentania Lupșe, iar Giorgiana Coman și David Constantinescu i-au învăţat pe copii un cântecel vesel.

Primul actor al Teatrului Arcadia care a fost prezentat pe platforma de socializare a fost Alexandru Pop, despre care am aflat că s-a născut într-o zi fruguroasă de 13 noiembrie 1983, „ când iernile erau reci și căldură ioc în casă”. A absolvit Liceul „Aurel Lazăr” din Oradea, secţia fizică-chimie, rămânând în suflet cu multe amintiri, prieteni şi profesori dragi.

„Cu o lună înaintea bacalaureatului, am hotărât să îmi încerc norocul la teatru (erau începuturile Facultății de Teatru din Oradea și nu după mult timp, și sfârșitul) mai ales că, dacă nu intrai, aveai timp să te reorientezi, deoarece examenele eliminatorii erau programate înaintea celorlalte facultăți. Am intrat. Am terminat. Am fost angajat la Teatrul de Păpuși și Tineret Arcadia, acum zece ani. Un moment cheie în perioada facultății a fost participarea, câteva luni, ca voluntar într-un centru de refugiați de lângă Budapesta. A fost un moment ce mi-a rămas profund în amintirea afectivă. Poate și fiindcă amintirile încărcate afectiv sunt foarte detaliate și pot fi prelucrate, stocate și reactualizate parcă mai rapid și mai ușor”, spune Alex, în interviul postat pe pagina de Facebook a teatrului.

Cel mai drag rol al său a fost personajul Moritz din „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind. „Poate și fiindcă am lucrat așa de mult la el cu colegii și profesorii încât am simțit fiorul teatral de care se vorbește, poate prea mult, în mai toate poveștile teatrale. În Teatrul Arcadia am avut norocul să lucrez cu regizorii păpușari, iar aici, lucrul cu marionetele cu cruce verticală a fost o adevărată magie. De aceea marioneta (păpușa cu fire și cruce verticală) «Vrăjitorul» și păpușa bunraku (păpușă din teatrul japonez mânuită de trei păpușari) «Duhul inelului» (amândouă din povestea lui Aladdin) sunt personajele mele preferate. Cu ele, am reușit să simt că dau viață acelor păpuși”, spune actorul.

Ar fi vrut să fie spion sau… zebră

Din perioada copilăriei nu îşi aminteşte nicio năzbâtie, dar ţine minte că visa să fie spion, într-o perioadă în care „devora” filmele. Acum împărtăşeşte pasiunile fiului său: cavalerii, joc de ros şi grădinăritul. Dintre cărţile care l-au marcat, îşi amintește de cărţile scrise de Paul Auster sau Dino Buzzati, din care afli „cât de iluzorie e viața cu tot ce credem că știm, despre fantasmele care ne învăluie și ne călăuzesc existența.”

Dacă ar avea o baghetă magică, Alexandru ar vrea să fie zebră, „deoarece o percepi altfel după ce vezi una în realitate”. Ce ar schimba într-o lume mai bună pentru copii? „Cred că niciun copil nu ar trebui să doarmă flămând. Numai așa putem să începem să lucrăm la educație, artă etc”. Dacă ar putea să dea timpul înapoi, şi-ar dori să aibă din nou 7 ani, pentru a fi din nou la şcoală, alături de colegi şi să se bucure de viaţă. Pentru Alexandru Pop, a fi actor înseamnă a avea o doză mică de curaj, pasiune şi curiozitate. A fi actor înseamnă „deschiderea către cunoaștere, lectură diversă și experimentare”.