Marea desproprietarire

Într-o scrisoare deschisă, liderul Asociaţiei agro-proprietarilor din Ardeal – filiala Bihor, denunţă „desproprietărirea” asociaţiilor interbelice.

„Domnilor primari, este ilegală atribuirea păşunilor şi pădurilor comunale, care aparţin de fapt composesoratelor comunale, către unităţile administrative teritoriale. Aceasta fiindcă UAT nu pot dovedi că au deţinut vreodată proprietăţile formelor asociative de proprietate. Astfel, actele de proprietate ilegale pe care le deţineţi sunt lovite de nulitate absolută. S-ar putea ca să returnaţi aceste terenuri şi subvenţiile de peste un miliard de euro primite ilegal, adevăraţilor proprietari – ţăranii români pe care i-aţi deposedat abuziv uitând că aţi jurat pe Biblie să le apăraţi interesele. Cum veţi proceda atunci?”, declară Alexandru Cipleu exemplificând şi cu localităţi bihorene: Lorău, Cacuciu Nou, Gurani, Pietroasa, Tarcea, Suncuiuş.

„Nu ne mai comunicaţi opiniile greşite ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. V-am prezentat atribuirile abuzive ale acestor proprietăţi care reprezintă 15% din suprafaţa ţării. Aveţi obligaţia constituţională să verificaţi aspectele semnalate şi să dispuneţi intrarea în legalitate”, se adresează Cipleu şi şefilor instituţiilor Statului.

Spicuim aspectele istorice din scrisoarea deschisă a preşedintelui Asociaţiei Proprietarilor de Păduri, Păşuni şi Terenuri Agricole din Ardeal – filiala Bihor, Alexandru Cipleu:

Ţăranii ardeleni îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra composesoratelor comunale de păduri şi păşuni conform Legii nr. 1/2000, art. 26, alin. (1) au fost nedreptăţiţi de către autorităţile Statului Român cu atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti, terenurile în cauză fiind atribuite ilegal Unităţilor Administrativ- Teritoriale (UAT) de care aparţin localităţile noastre.

Composesoratele comunale au reprezentat forme asociative de proprietate specifice Transilvaniei venind din negura vremurilor «de pe când în ţara asta numai noi eram stăpâni», cum spune poetul unde toţi locuitorii unei comunităţi îşi puteau păşuna animalele şi procura lemne de foc, construcţie, obţinută în aceleaşi condiţii, ca şi celelalte composesorate, prin moşteniri, cumpărări directe, donaţii, edicte, legi de împroprietărire (Decret Lege 1099/1928).

De-a lungul istoriei, aceste proprietăţi au fost mereu ameninţate, dar au fost apărate cu preţul vieţii în răscoalele şi războaiele purtate pentru apărarea gliei străbune «Cu scrisoare la Impăratul» (O. Goga) şi de deputaţii români din Dieta de la Budapesta (Th. Păcăteanu – Cartea de aur), iar cele pierdute datorită vicisitudinilor vremurilor au fost răscumpărate cu banii câştigaţi de ţăranii ardeleni în America, astfel că la 1 Decembrie 1918, Marea Unire s-a realizat în baza probelor de netăgăduit care arătau, că pământul, înscris în CF pe numele lor, aparţine de fapt şi de drept românilor.

Un milion de martiri

În Marele Război pentru Reîntregirea Neamului, în care au murit peste un milion de soldaţi (se spune că în fiecare casă era câte un erou-martir), Regele Ferdinand a promis soldaţilor ţărani proprietăţi funciare, promisiuni care s-au concretizat prin Legea pentru Reformă Agrară din 1921. Astfel, în baza Legii Ferdinand s-au format composesorate comunale în toate localităţile din România şi s-au completat cele existente (art. 32) consolidându-se cei doi stâlpi de bază ai dăinuirii naţiunii – proprietatea asupra pământului şi familia.

Din păcate, reprezentanţii noştrii în instituţiile statului, printr-o politică iraţională sapă de zor tocmai la temelia acestei baze.

Calitatea de membru al formelor asociative de proprietate (FAP) a pământului pe care o aveau toţi românii în baza acestei Legi rezolva problema unui trai decent, asigurând nevoile elementare de alimente, lemne, bani. Mai mult, aceste forme asociative au creat locuri de muncă în mediul rural, au susţinut financiar centrele de cultură transilvănene şi au constituit principalul liant al vieţii sociale a românilor de pe aceste meleaguri.

Au despăgubit expropriaţii

Subliniem faptul că expropriaţii în baza art. 66, Legea pentru Reforma Agrară şi-au primit preţul acestor terenuri la valoarea reală, preţ plătit de împroprietăriţi, chiar dacă multe din aceste proprietăţi au fost obţinute prin jaf şi crimă (a se vedea poezia „De demult”, Goga, „Noi vrem pământ”, Coşbuc şi „Răscoala” de Liviu Rebreanu, autori promovaţi din centrele de cultură susţinute financiar de aceste forme asociative).

C.H.

Abuzul judecatoarei Dudas, ca pilda

Acuza legile masluite

Politica anti-nationala si defrisarile

Comuna apare abia in ’50

Dreptate, doar in judetele maghiare