La Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor au început Conferinţele Unirii, care, după cum spune directorul instituţiei, prof. Ligia Mirişan, este un proiect de suflet care va continua pe tot parcursul anului. Co-organizator al conferinţei care a avut loc miercuri a fost Episcopia Greco-Catolică Oradea.
PSS dr. Virgil Bercea a precizat că ideea Conferinţelor Unirii este de a prezenta mari personaltăţi. Este foarte important să ne aducem aminte. 1918 este un moment unic al istoriei românilor, pe care episcopul şi-l aminteşte de acasă. Bunicul din partea mamei a participat la Marea Unire iar un unchi al său mergea în fiecare an, constant, la Albă Iulia până cât a trăit. Nu a lipsit în niciun an.
Aceste două persoane i-au determinat pe toţi din familie să sărbătorească în casă 1 decembrie, pe lângă cântecele religioase, cântând de fiecare dată „Deşteaptă-te române”, „Pe-al nostru steag”, „Pui de lei”. Generaţia centenarului reuşeşte astăzi să transmită copiilor moştenirea înaintaşilor. De aceea PSS Virgil Bercea a şi instistat să vină la eveniment două clase de elevi, ca să audă vorbindu-se despre Marea Unire. Aducerea aminte este cea care ne face să nu uităm. Neuitând reuşim să transmitem mai departe valorile naţionale.
Prof. univ. dr. Blaga Mihoc, l-a prezentat pe memorandistul Vasile Lucaciu în conștiința poporului român. Transilvănenii se înfiorează de fiecare dată când aud numele lui Iuliu Maniu sau a înaintaşului său, Vasile Lucaciu, care are o importanţă în istoria ţării noastre egală cu cea a urmaşului său întru crez politic. Vasile Lucaciu a trăit în secolul al IX-lea, un om de o dotare intelectuală deosebită – exemplu stând cărţile scrise de acesta şi aduse la conferinţă de către prof. Blaga Mihoc.
„A ştiut o mulţime de limbi, a avut o cultură filosofică nemaiîntâlnită în lumea românească a acelori timpuri. A luptat întreaga sa viaţă, de la altar şi din agora, pentru înfăptuirea idealului poporului nostru, pe vremea sa pentru egalitatea în drepturi a românilor din Transilvania cu naţiunea stăpânitoare, a luptat împotriva deznaţionalizării, şi în ultimă instanţă, pentru înfăptuirea statului naţional unitar”, spune prof. Blaga Mihoc.
Un ideal sfânt
Sosit din satul Bădăcin (Şimleul Silvaniei), preotul Cristian Borz a vorbit despre contribuția lui Iuliu Maniu la Marea Unire, descoperindu-l mai întâi ca om, şi apoi ca şi om politic. Iuliu Maniu a fost ales în octombrie 1918 în Marele Sfat Naţional Român, pe 1 decembrie a participat la Marea Unire de la Albă Iulia, devenind a doua zi preşedinte şi ministru de interne al Consiliului Diligent al Transilvaniei.
„Unirea tuturor românilor într-un singur regat şi într-un nedespărţit stat este nu numai un ideal sfânt, izvorât din trecutul nostru şi din comoara vieţii noastre sufleteşti, ci este şi un drept indiscutabil al nostru, în baza fiinţei noastre naţionale unitare. Noi, fiii naţiunii române de pretutindeni, suntem de aceeaşi obărşie, de aceeaşi fire, cu o singură şi unitară limbă şi cultură şi suntem încălziţi de aceleaşi tradiţii sfinte, de aceleaşi aspiraţii măreţe”, a spus Iuliu Maniu pe 1 decembrie 1918, la Albă Iulia, discursul său fiind inspirat de discursul pe care unchiului său, Simion Bărnuţiu, l-a avut în catedrala Blajului.
Preotul Cristian Borz a punctat principalele momente al vieţii lui Iuliu Maniu, din anii de şcoală, trecând prin mişcările studenţeşti din 1893, prin perioada de front ca locotenent în armata austro-ungară. Pe 12 octombrie 1918 s-a aflat împreună cu comitetul executiv al Partidului Naţional Român la Oradea unde a redactat un document prin care hotărăsc dezlipirea Transilvaniei de Ungaria, documenta care a fost citit apoi de Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta.
Mai apoi a evocat momentele Marii Uniri de la 1 decembrie. Din poziţia de preşedinte al Consiliului Diligent, Iuliu Maniu înfiinţeazî 20 de licee cu predare în limba română în Transilvania, introduce limba română în administraţie şi în şcoli, se ocupă de reforma monetară, activează o lege votată în Ungaria la 1868, care nu a fost niciodată pusă în aplicare pe teritoriul Transilvaniei, care permitea minorităţilor să cânte în public imnul naţional.
Iuliu Maniu a avut o activitate politic întinsă pe 56 de ani, dacă se pun la socoteală şi cei şase ani de închisoare sunt peste 60, a condus două mari partide – Partidul Naţional Român şi Partidul Naţional Ţărănesc, a fost parlamentar în Parlamentul de la Budapesta şi în Parlamentul României, de trei ori a fost prim ministru al României. A luptat împotriva a trei dictaturi – a lui Carol al II-lea, a lui Antonescu şi dictatura comunistă. Pe 14 iulie 1947 este arestat, după un proces de o lună de zile este condamnat la 104 ani închisoare şi confiscarea întregii averi: Moare pe 5 ferbuarie 1953 în închsioarea de la Sighet.
Pălăria şi bastonul lui Maniu
Preotul Cristian Borz a adus cu el şi câteva obiecte cu care a fost arestat Iuliu Maniu: bastonul, o pălărie pe care este inscripţionat anul naşterii sale, o baniţă de descălţat cizme care a fost făcută de un tâmplar de la Sighet special pentru Iuliu Maniu, pe care acesta ainscripţionat câteva date despre Maniu în speranţa că obiectul va ieşi vreodată afară.
Aceste obiecte, la sfârşitul anului 2006, fostul ofiţer politic al închisorii de la Sighet a încercat să le vândă pe piaţa neagră, dar a fost desoperit şi s-a început o anchetă împotriva lui. În 2012 s-a reuşit ca aceste obiecte să fie duse la Bădăcin unde sunt expuse la casa memorială „Iuliu Maniu”.
În finalul Conferinţelor Unirii a vorbit dr. Silviu Sana, despre „Unitatea de neam și limbă în cărțile vechi românești”, venind în faţa publicului cu o expoziție de carte veche, printre exponate numărându-se: „Îndreptarea legii” (Târgovişte, 1652), „Chiriacodromiom” (Alba Iulia, 1699) sau „Cazania lui Varlaam” (Iaşi, 1643).
Citiți principiile noastre de moderare aici!