Doctoratul luat la Oradea urma să-i marcheze întreaga carieră. ,,Înainte toate lucrurile aveau un rost, nimic nu era fără rost”, așa începe povestea celui care avea să devină în octombrie 2017 primul restaurator român de carte veche în Biblioteca Apostolică Vaticană, povestea lui Călin Pop.

Originar din Mureș și absolvent de Arte Plastice, Secția de Restaurare a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Călin s-a arătat a fi mereu un împătimit al artei, un adevărat artist.

Ce îl leagă de Oradea? Tocmai faptul că studiile doctorale și le-a realizat în cadrul Școlii Doctorale de Istorie a Universității din Oradea, aflându-se sub îndrumarea regretatului prof. dr. Barbu Ștefănescu.

Și aici a început totul, pentru că tema lucrării sale, ,,Influența Cărții asupra Societății în sec. XVII- XVIII”, i-a marcat întregul parcurs profesional. Ce căuta el? Simplu, făcea o cercetare despre mentalitatea oamenilor din zona superioară a Mureșului, din acea perioadă, pe baza însemnărilor făcute pe marginile cărților vechi. Ceea ce i s-a părut interesant a fost faptul că în cercetarea sa a găsit peste 600 de cărți păstrate până azi, deși gradul de alfabetizare era foarte redus, doar aproximativ 5% dintre oameni știau să citească. ,,Acest lucru nu îi împiedica pe oameni, însă, să cumpere cărți și să le ofere ca ofrandă bisericilor, pentru ca mai apoi să le fie iertate păcatele, majoritatea cărților fiind cărți bisericești”, povestește Călin. Totodată, artistul restaurator de carte veche avea să descopere cât de importante erau atunci pentru români proverbe precum ,,Dăruind vei dobândi”, sau ,,Dacă ai carte, ai parte”, ultimul având o semnificație diferită față de cea actuală, ,,cartea” simbolizând pomelnicul oferit de oameni la liturghii, în timp ce ,,partea” reprezenta pentru oamenii acelor vremuri mântuirea sufletească. Așa a început călătoria lui Călin în universul cărților vechi, o călătorie a cărei destinație avea să fie necunoscută pentru el în acel moment.

Ulterior, Călin a obținut calificarea de expert-restaurator de carte veche, oferită de Ministerul Culturii, iar cei aproape 30 de ani de muncă ca restaurator, în cadrul Muzeului Județean din Mureș, nu sunt deloc puțini. Recompensa a venit ulterior, în anul 2017, când Călin a aflat de posibilitatea de a fi restaurator de carte veche nu doar în țară ci, mai mult de atât, peste hotare.

De la Mureș la Vatican

,,Înainte toate lucrurile aveau un rost, nimic nu era fără rost”, spuneam la început, și astfel s-a dovedit a fi și ulterior pentru Călin.
Fondul de carte românească în Biblioteca Apostolică Vaticană, provenit din România, care datează din sec. XVII-XVIII, este singurul fond de carte românească neconsultabil, din cauza degradării. 108 volume, donație din partea unei parohii din Lugoj, făcută la începutul secolului XIX pentru Biblioteca Apostolică Vaticană. Necesitatea unui restaurator român în Biblioteca Apostolică, care să cunoască tradiția legătoriei de carte din Țările Române. Negocierea purtată între Academia Română din Roma și Biblioteca Apostolică Vaticană pentru a aduce un restaurator român capabil să facă această muncă, să redea viață cărților, să le vindece, pentru ca ele mai apoi să poată oferi lumină celor care aveau să le răsfoiască. ,,Termenii și condițiile” în care Călin se integra mai mult decât perfect. După negocierile realizate între directorul Academiei Române de atunci, prof. dr. Mihai Bărbulescu, și bibliotecarul aceleiași instituții, dr. Iulian Damian, cu prefectul Bibliotecii Apostolice, card. mnsg. Cesare Passini, Agenția de Credite și Burse din cadrul Ministerului Învățământului din România lansa, prin bursa postdoctorală Vasile Pârvan, un post vacant de restaurator de carte veche.

Zis și făcut. Bursa avea să i se potriveasă ,,mănușă” lui Călin, astfel că după concurs a fost aceptat pentru zece luni ca restaurator. Zece luni petrecute în Biblioteca Apostolică, timp în care Călin a restaurat în jur de 1.000 de pagini. În toată Biblioteca Apostolică erau doar 8 restauratori de carte veche. S-a integrat foarte ușor din punct de vedere profesional pentru că avea aceleași principii de restaurare, adică păstrarea patinei timpului, care dă valoare obiectului, păstrarea amprentei timpului asupra obiectului.

,,Ceea ce mi s-a părut inedit în această experiență a fost faptul că, lucrând la cărți, deseori aveam impresia că ele prind viață, că sunt încărcate de energie, vedeam miile de oameni care se rugaseră înainte în fața acestora și mă gndeam la privilegiul pe care îl am, acela de a contribui la dezvoltarea culturii noastre în afara granițelor”, povestește Călin. Cărțile pe care avea să ,,le vindece” erau cărți bisericești, cea mai veche fiind o ,,Pravilă de la Govora” de la 1642, cu scriere în limba română în alfabet chirilic.

După o muncă de 10 luni, în care Călin nu a reușit să finalizeze restaurarea întregului fond de carte veche, pentru că această muncă necesită timp și răbdare, coordonatoarea biroului de restaurare i-a cerut acestuia să rămână până la finalizarea restaurării întregului fond. Soluția a fost o nouă aplicație pentru a primi un nou credit de bursă pentru următoarele 20 de luni, până la 1 ianuarie 2020. Desigur că Biblioteca Apostolică are mult mai multe fonduri de carte românească, însă acest fond avea necesitate urgentă de restaurare pentru a fi introdus în circuitul consultabil.

Primul restaurator de carte veche român în Bibliotecile Vaticanului. Acesta este Călin, care spune că a plecat din Mureș în vara anului 2017, către Roma, plin de emoții și incertitudini legate de faptul că nu va fi suficient de competent să realizeze această muncă, însă s-a dovedit a fi unul dintre acei români care au arătat că pot face față și că educația primită în România dă roade.

Alina-Maria Bălaj