Mihai Şora: „Nutresc un sentiment de bihorean”

La cea de a 28-a ediţie a Zilelor Revistei Familia, filosoful şi eseistul Mihai Şora (101 ani) a fost prezent la Oradea pentru a primi premiul „Iosif Vulcan”. Premiul i-a fost acordat pentru „dimensiunea modelatoare şi luminoasă a vieţii şi operei Domniei Sale, pentru consecvenţa admirabilă a spiritului în slujirea adevărului, binelui şi frumosului”.

„Mă simt acasă aici, în Bihor!”, a spus Mihai Şora în cuvântul său de mulţumire. Alături de domnia sa a fost soţia, sciitoarea Luiza Şora, care a precizat că filmarea pe care a adus-o pentru prezentare a fost realizată cu o zi înainte de festivitatea de premiere, la Feneriş – la 60 km de Oradea, într-un moment de reculegere, în linişte, în cimitirul strămoşilor lui Mihai Şora. „Acolo unde Mihai Șora nu putea să scrie un cuvânt din pricina cenzurii, pentru o anumită construcţie intelectuală sofisticată, pentru că lucrurile se aşezau altcumva în gândul lui şi pentru că nu vroia să trădeze, prefera să tacă, găsesc că filmele pot să prindă aceste momente de tăcere şi de linişte”, a spus soţia filosofului.

Mihai Şora a povestit că mergea des în copilărie în satul tatălui său, preotul ortodox Melentie Şora, care ulterior s-a mutat în Banat. „Mereu am ţinut legătura cu rudele mele bihorene. Nutresc un sentiment de bihorean. În Bihor nu m-am întâlnit cu mari bogăţii care să fie garanţii identitare pentru x sau y. Aici totul era modest, era local, era împietrit, chiar şi peisajul, într-un fel de oală pe fundul căreia era aşezat, pe o culme de deal, satul tatălui meu şi al rudelor mele paterne, Fenerişul.

Spre deosebire de bănăţean, care te întreabă <Ştii tu cine sunt eu?>, bihoreanul trece pe lângă tine fără să pună această întrebare. L-ai observat, există pentru tine. Nu l-ai observat, nu există pentru tine, dar continuă să existe pentru el. Şi existenţa aceasta este pentru el o comuniune cu ceea ce îl înconjoară, cu natura. În Banat nu vezi natura decât într-un cer foarte restrâns în împrejurimi. Aici zarea e la 15-20 de kilometri, conturul munţilor, cu clima, cu dealul pe care-l urci şi îl cobori în fiecare zi. Îţi aminteşti fiecare pas pe care l-ai făcut şi te-a costat, dar te-a şi construit”, mărturiseşte filosoful în filmare.

Copilăria în satul natal al tatălui său i-a lăsat amintiri profunde. „Mă simt foarte aproape de copilăria mea. Stau să mă întreb dacă am fost un copil universal. Nu cred că am fost, pentru că ataşamentele mele erau locale. Viziunea universală era strict intelectuală. Copilăria este universal autentică. Fiecare copil e autentic când plânge, surâde, râde, când refuză. Nu mimează, nu poartă mască. Pentru un adult care a învăţat de-a lungul vieţii să poarte măşti, e un merit să nu poarte niciuna”, mai spune Mihai Şora.

Invitaţi din ţară

În Sala Mare a Primăriei, unde s-au decernat, joi, premiile Revistei de Cultură Familia, au fost invitaţi oaspeţi din toată ţara. Printre cei amintiţi de amfitrionul evenimentului, directorul Revistei Familia, Ioan Moldovan, au fost: poetul şi eseistul Dumitru Ghioagă, prozatorul Petru Cimpoeşu, poeta Cristina Doroftei, poetul Marian Drăghici, poetul Bogdan Federeac, poetul Dinu Flămând, poetul Viorel Mureşan, prof. Mircea Muthu, criticul Virgil Podoabă, poeta Cristina Szabo sau poetul George Vulturescu, redactor-şef al revistei Poesis.

Premiul ,,Ovidiu Cotruş”a fost acordat profesorului Mircea Muthu pentru „contribuţia substanţială în construcţia teoretică şi critică a conceptului de blacanism literar românesc, pentru vocaţia înalt pedagogică a carierei universitare”.

Premiul Special pentru Solidaritate Culturală s-a acordat poetului, eseistului, traducătorului Dinu Flămând, pentru exemplara lucrare „întru deschiderea orizonturilor româneşti spre lumea largă a culturii universale”. Premiul ,,Octav Şuluţiu” a fost primit de către prozatorul Petru Cimpoeşu, pentru proza „deopotrivă subtilă şi plină de forţă, prodigioasă în imaginarea de personaje şi situaţii care dovedesc o originalitate cu totul aparte în redefinirea relaţiei omului cu absurdul şi grotescul”.

Poetul, eseistul, criticul literar Dumitru Chioaru a fost onorat cu premiul „Radu Enescu” pentru opera sa lirică şi deopotrivă „pentru meritele Domniei Sale în luminarea rolului în modernizarea profundă a literaturii române”. Premiul ,,Alexandru Andriţoiu” a fost primit de către poetul Marian Drăghici pentru opera sa poetică în care „viaţa sufletului tezaurizează aventuri de maximă porofunzime, experienţe estetice uimitoare şi tulburătoare mesaje din partea nevăzută a existenţei” Premiul ,,M.G. Samarineanu” a fost acordat domnului Ioan Augustin Pop pentru opera sa de artă vizuală în care „meditaţia asupra lumii contemporane nu încetează să producă lucrări de mari tensiuni plastice şi existenţiale în speranţa accesării unei noi armonii a spiritului şi materiei”.

Acordat tinerilor autori, premiul „De-aş avea…” a fost oferit, ex aequo, tinerei poetese Ioana Vintilă, „ca semn al recunoaşterii angajării sale autentice în călătoria mereu promiţătoare a poeziei de lung parcurs” şi deopotrivă tânărului Alex Ciorogar a cărui prestaţie în domeniul criticii literare „lasă de pe acum să se întrevadă o viitoare autoritate în domeniu şi poate un destin pe măsură”.
Cea de a doua zi din cadrul Zilelor Revistei Familia a fost dedicată recitalurilor de poezie şi lansărilor de carte, în pasajul Vulturul Negru, în prezenţa invitaţilor şi a iubitorilor de literatură.