Proiectul singular marca Mirela Vasadi Blasius „Arta fericirii” a fost unul câştigător reuşind să pună bazele unei adevărate comunităţi online.

 – Jurnal bihorean:  Ai trecut de la viaţa trepidantă, de la pupitrul ştirilor, de la viaţa contra cronometru, la  o emisiune în care ai ales să dai microfonul celor care caută esenţa vieţii şi au şi răspunsuri la problemele tuturor. Cum s-a făcut trecerea în ceea ce te priveşte pe tine ca om- nu cred că e posibil să faci o emisiune cu asemenea mesaj, încărcătură, fără ca tu însuţi să ajungi la un anumit nivel de dezvoltare personală…?

– Mirela Vasadi Blasius: Căutările mele în această direcție sunt de mai mulți ani. Pentru că niciodată nu mi-a fost indiferent ce se întâmplă în mintea și în inima oamenilor.

Iar povestea începe în orașul meu natal. Cei peste 12 ani de știri la PRO Tv Oradea, PRO Tv Cluj și la Realitatea Tv m-au instruit în meseria de jurnalist de televiziune. Probabil nu aș fi ajuns aici dacă nu mi-ar fi oferit încredere și învățătură pentru filmare, condei și vorbire oamenii minunați din PRO Tv Oradea; o echipă de profesioniști coordonată de Călin Ardelean. Știrile, emisiunile politice, economice și sociale pe care le-am realizat în toți acei ani m-au format ca om al informației corecte, al dezbaterilor bine documentate, m-au ținut cu picioarele pe pământ și mereu cu mintea trează.

Sunt adepta unei gândiri raționale și, așa cum spunea unul din invitații mei, noi trebuie să promovăm “gândirea rațională” mai degrabă decât “gândirea pozitivă”. Deoarece gândirea rațională poate să fie pozitivă sau negativă. Putem fi triști în situații dificile de viață (este normală tristețea) dar să nu fim anxioși și depresivi. Vă invit să urmăriți emisiunea “Rațiune și Fericire”; explicațiile domnului profesor au ajutat mulți telespectatori. Și de aici, iată, misiunea acestui proiect. Ce mi-am dorit eu cu emisiunea “Arta Fericirii”?

Totul a pornit după ieșirea din studioul știrilor. Când am simțit că pot face ceva mai mult pentru telespectatori. Și m-am gândit de multe ori ce mi-ar plăcea mie să văd la televizor. Și ce căutam eu să urmăresc pe diverse canale de televiziune și pe internet.

Am avut nevoie de timp ca să mă așez mai bine în viața mea. Așa că un an sabatic era tot ceea ce îmi doream. Un an care s-a transformat în doi ani sabatici. Ani de studiu, de vizionat diferite producții externe, de meditat, de gândit proiecte, de punere în echilibru, de întrebări, de supărări (căci fac parte din viață și sunt firești), de bucurii, de momente de fericire, de recunoștință pentru tot. Astfel s-a născut proiectul “Atelierul Vieții”, o emisiune de dezvoltare personală și de promovare a valorilor din România. Cu acesta am câștigat un concurs de proiecte la Televiziunea Română. Timp de un sezon am realizat o ediție săptămânală. Apoi proiectul s-a extins, a devenit o emisiune zilnică, în direct, și i-am schimbat numele în “Arta Fericirii”. Impactul a fost unul foarte bun; creștea numărul telespectatorilor, mesajele pe care le primeam zilnic erau emoționante.

 – J.b. Chiar dacă emisiunea a dispărut din grila TVR, ai fanii tăi, eşti unul dintre puţinii realizatorii care – fără să mă exprim pretenţios, te-ai individualizat ca fiind stăpâna artei comunicarii către consumatori prin conţinut valoros şi care are sens pentru ei, printr-o targetare într-un mod non-invasiv şi personalizat, au o şansă mai bună de a implica şi influenta end-userii în mod pozitiv.

– M.V.B. :După ce “Arta Fericirii” a fost scoasă din grilă, extrem de mulți telespectatori mi-au scris să nu abandonez emisiunea, să o continui în online. Și așa am făcut, cu atâtea încurajări și mesaje de susținere, am mers mai departe pe cont propriu, pe internet. Am crescut pagina oficială Facebook “Arta Fericirii”, am lansat canalul YouTube “ARTA FERICIRII, cu Mirela Vasadi Blasius” și site-ul: www.artafericirii.tv Sunt modalitățile și sursele online prin care ajung la public. Aici postez toate filmările, împărtășim idei, comunicăm prin mesaje, le ofer cărți cadou printr-un parteneriat cu Editura Litera. Iar comunitatea crește de la o zi la alta. Și învățăm împreună să ne dezvoltăm prin cunoaștere.

– J.b. “Arta Fericirii” e o emisiune de suflet, un proiect pentru minte și trup. Ai avut prilejul să întâlneşti, să ai invitate personalităţi remarcabile, oameni care spun în fiecare frază aproape o axiomă… Cine sunt personalităţile care ţi-au îmbogăţit existenţa, din ce e constituită colecţia ta de învăţături la care faci apel în anumite situaţii….

-M.V. B. Toți invitații mei îmi sunt îndrumători în gândire. De la fiecare în parte am învățat. Mult, nu puțin. Pentru că cei pe care îi invit în emisiune sunt specialiști în domeniile lor. Sunt oameni certificați, avizați, cu experiență. Sunt foarte atentă la pregătirea lor profesională dar și morală.

Dacă urmăriți ideile expuse în fiecare ediție, veți vedea că am dreptate.

Îmi face plăcere să povestesc cu oameni, personalități sau nu, care au o poveste transformațională de esență. Cei care au avut curajul să-și reseteze viața, să ia decizii radicale, să renunțe la ceea ce părea ușor și confortabil, pentru a găsi, în final, ceva mult mai bun pentru ei. Schimbarea autentică se face cu mult efort. Cu acțiune, determinare și încredere. Dacă îți dorești ceva foarte mult nu e suficient doar să stai pierdut în fotoliu și să aștepți să se întâmple. Da, e bine să-ți vizualizezi dorințele, să le creezi în mintea ta, să le gândești insistent. Dar trebuie să le dai viață prin acțiuni concrete. Și asta nu e tocmai facil.

-J.b. Spuneai că ai invăţat de la specialiștii care veneau în emisiune că atunci când ți-e greu, te ridici și mergi mai departe. Îți aduni energiile și faci pasul următor. Cum faci asta?

-M.V. B. Și mie mi-a fost greu de multe ori. Și eu am primit multe refuzuri. Și pe mine m-au abandonat în momente grele cei pe care îi consideram prieteni. Și eu am găsit multe uși închise.

Bun. Ce facem în situațiile acestea? Unul dintre cei mai erudiți psihologi din România, prof. univ. Daniel David, ne ajută să înțelegem corect/rațional evenimentele prin care trecem.

Suntem nemulțumiți, frustrați, abătuți? Da, este în regulă. Dar să nu devină patologic ca apoi să declanșăm boli grave ale minții și trupului. Cred că fiecare are propriul mecanism intern de a-și reveni, de a ieși din momentele grele, unele chiar traumatizante. Pentru unii rugăciunea este salvatoare, pentru alții interacțiunea cu cei apropiați. Unii preferă un îndrumător spiritual, un duhovnic, alții aleg solitudinea. Solitudinii poți să-i dai un sens. Dar niciodată să nu alegeți singurătatea. Recomandarea mea este să vorbiți cu un specialist. Să nu vă fie teamă. Medicii și psihologii buni vor ști să vă îndrume.Eu am ales din fiecare câte puțin. Și am completat cu mult sport și ieșirea în natură. Câte minunății a creat Dumnezeu pentru noi. Dar nu mai avem ochi, timp și preocupare să le vedem.

– J.b. Ai însoțit-o pe doamna Gabriela Bone, supraviețuitoare în urma exterminării în lagărul de la Auschwitz, în locul unde a trăit momente cumplite în lagăr… Cum a avut loc întâlnirea voastră, cum a fost pregătit acel moment, cum ați trăit momentele din acel loc al ororilor…

-M.V. B. Prietena mea, Gabriela Bone Hamlet, a avut o poveste de viață impresionantă. Și-a pierdut toată familia în lagăr; ea a scăpat după ce a stat de multe ori față în față cu moartea. La eliberare era grav bolnavă de tifos. Apoi și-a pierdut toată averea familiei, pe care a încercat să o recupereze. Au venit comuniștii și i-au confiscat tot. Ea este un model de luptătoare pentru mine. Nu am întâlnit până acum o femeie atât de plină de viață, de forță și de optimism.Și atunci când îmi este mai greu mă gândesc la curajul ei.

După mulți ani de la eliberare s-a întors în Auschwitz. Nu a avut puterea să meargă singură, astfel că am însoțit-o, cu promisiunea că voi filma un documentar acolo. Ceea ce s-a și întâmplat.

De puțină vreme, prietena mea a plecat să-și întâlnească familia numeroasă. Are multe de împărtășit. Simt că a plecat mulțumită și zâmbitoare. Așa va rămâne în mintea și în inima mea.

– J.b.:I-ai pus această întrebare domnului profesor Dulcan. Ţi-o adresez la rândul meu: Ce te face fericită, Mirela Vasadi?

-M.V.B. În multe momente din viață am spus: “sunt așa de fericită!” A fost o conștientizare atât de clară atunci când am simțit că mă însănătoșesc după o boală. Cât de prețioase sunt zilele noastre cu sănătatea neafectată. La fel de puternic este sentimentul când împachetez repede bagajele și plec în Toscana, Umbria sau Andaluzia, zonele mele de suflet din Italia și Spania. Dar și gândul că mai am atât de multe țări de explorat.Sunt fericită cu soțul meu, cu familia mea, cu prietenii de suflet alături de care trăiesc clipe de inspirație.Mă fac fericită mesajele telespectatorilor emisiunii. Prin ceea ce realizez reușesc să le fiu multora de ajutor.Dacă un singur suflet va fi salvat, misiunea proiectului “Arta Fericirii” se va fi împlinit.

– J.b. Îţi mulţumesc, Mirela! Şi cred că toţi cei care au citit aceste rânduri sunt acum mult mai bogaţi! Şi cred că mulţi vom fi mai determinaţi în a exersa „arta fericirii”. Având în emisiunea ta un ghid!