Pentru a o prezenta pe Daniela Chioran, în cadrul 11even Experiences Oradea, Mihaela Tatu a apelat la Tolstoi, care spunea că toţi vor să schimbe lumea însă nimeni nu vrea să se schimbe pe el.
Daniela a lucrat 24 de ani ca tehnician dentar, bucurându-se de o viață activă și de o familie fericită, alături de soțul și de băiatul ei. În urmă cu 9 ani viața ei a luat o altă întorsătură, când în aproximativ trei luni și-a pierdut treptat vederea ca urmare a unei forme foarte rare de glaucom. A fost momentul în care totul s-a schimbat.
„La schimbări majore în viaţă, omul reacţionează diferit. Când schimbarea e negativă însă, omul reacţionează ca la o nedreptate, e o frustrare, sunt sentimente, emoţii greu de descris. E schimbat firescul vieţii şi asta fără avertisment, printr-un proces brusc, agresiv şi ireversibil…Toate premisele mă conduceau spre tragic: totul era durere, întuneric, frică şi neputinţă. Durerea era foarte mare. Chiar dacă ştiam că îmi voi pierde vederea, îmi doream doar ca cineva să stopeze durerea, totul era focalizat doar pe durere. Durerea a anihilat, oarecum, şocul că mi-am pierdut vederea. După aceea, foarte puţine informaţii ajungeau la mine, nu mai reuşeam să înţeleg nimic, aşa că mi-a revenit obligaţia să mă întorc în interior, a fost ceva uimitor întâlnirea dintre mine şi sine.
Acum eram eliberată de orice obligaţie, de orice rol social, nimeni nu aştepta nimic de la mine…Această întâlnire mi-a prilejuit şi extaz şi lacrimi fierbinţi, şi pietre preţioase şi bolovani, dar am ajuns la concluzia că sunt purificată, am un fundament stabil şi trebuie să-mi respect unicitatea şi individualitatea… La început mi-a fost frică să rămân singură acasă, dar niciodată nu am intrat în panică. Am trăit şi neputinţa, orice acţiune se solda cu «nu pot», până am ajuns hipersaturată de «nu pot» şi am început să mă concentrez pe ce pot”.
Fiind atrasă dintotdeauna de psihologia umană, după ce și-a pierdut vederea, a avut voinţa şi ambiţia să urmeze cursurile Facultății de Științe Socio-Umane din Oradea, secția Psihopedagogie Specială. Suține că cel mai mult i-a lipsit cititul, dar s-a adaptat noii situații iar acum își petrece timpul ascultând multe cărți audio, muzică, oameni. Punctul culminant al experienţei a fost acela în care informaţiile de afară veneau ca nişte valuri de smoală spre ea, când şi-a dat seama că atitudinea ei provoacă suferinţă familiei. Şi-a spus că nu le poate distruge viaţa celor pe care îi iubea. În acel moment a simţit o forţă care a ajutat-o să aducă normalitate în viaţa ei. Această energie e de fapt iubire”, spune Daniela.
În prezent, Daniela beneficiază de serviciile Fundaţiei de Scleroză Multiplă, iar ca activitate orientată spre cei din jur și datorită cunoştinţelor acumulate la facultate, a experienţei de viaţă, cât şi experienţelor ca persoană cu dizabilităţi, ascultă şi încearcă să-i ajute pe ceilalţi să “accesăm această fantastică resursă care e iubirea”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!