O viață întreagă a modelat sufletele copiilor, insuflându-le dragostea pentru cifre și figuri geometrice, iar acum modelează rădăcini. Este vorba de un fost profesor de matematică din Ceica.

Iosif Jurcuț realizează adevărate opere de artă din rădăcini și crengi de copaci. Curtea casei sale s-a transformat într-un veritabil muzeu. El și-a expus aici operele de artă confecționate de-a lungul timpului: picturi naive, flori, sculpturi în lemn.

Cea mai impresionantă însă este colecția de rădăcini de copaci sau arbuști, transformate de fostul dascăl în capodopere cu ajutorul daltei, fierăstrăului, securii etc. Pasiunea lui Iosif Jurcuț s-a născut din copilărie, când stătea în preajma bunicului său în timp ce cioplea.

„De mic copil mi-a plăcut să stau în preajma bunicului meu, când cioplea. Mi-a plăcut să văd ce face. În plus, eram atras mereu de natură și de pădure. De atunci, am păstrat această dragoste la care am revenit acum un an și jumătate, după ce m-am pensionat. Sunt un om activ și trebuia să fac ceva”, a dezvăluit dascălul.

Întâi și-a adus niște lemne de plop în curte. După câteva zile, a început să le dea chip. Astfel au luat ființă Napoleon Bonaparte, Ceaușescu, Avram Iancu, Mircea cel Bătrân și Baiazid stând de vorbă cu el, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza, Einstein, Ferdinand – regele României, poetul Grigore Vieru, Mihai Eminescu și chiar marele Brâncuși.

În curtea sa sunt expuse, de asemenea, și scene biblice sculptate în rădăcini (ispitirea Evei de către șarpe). Cioplitorul în lemn din Ceica și-a făcut un obicei din a reproduce lucrări celebre. Simboluri din artă, filosofie, poezie și chipuri din istoria națională și mondială sunt principala sursă de inspirație.

Natură

„Am aici un ursuleț zâmbitor, care a fost în vârf de brad. El primește pe toată lumea cu brațele deschise. Acolo e o căprioară din rădăcină de salcâm. Aici, o balerină superbă în timp ce execută o piruetă. Mai încolo este o gimnastă dintr-o ramură de brad.

Dincolo, o vulpiță din lemn de măr, pe partea aia zâmbitoare, iar dincoace, în dosul sculpturii, mai mulți bărbați. Iată ți un vultur are a luat o pradă, iar acum încearcă să o devoreze”, a început profesorul să-și prezinte obiectele șlefuite de el.
În total, peste 100 de lucrări. Fiecare are povestea sa, care rostită de autor se umple de valoare. Toate au fost făcute cu migală și cu multe lovituri peste degete.

„Îl am și pe Ion al Glanetașului. Mi-a fost tare drag când l-am lucrat. Mai am chipuri de copii, de păsări și animale, dar și chipuri de oameni. Unii mai caraghioși, cu gură ori cu nas mare. Ce să faci, dacă natura crează astfel de lucruri, dacă noi le vedem…?! Am și câteva simboluri: Axa timpului (care măsoară timpul vieții noastre) și Axa cosmică. Consider că omul este constituit din trei părți: trup, suflet, dar și energie.

Când omul moare, energia se împrăștie în spațiul cosmic. Pe urmă, aceasta se adună și guvernează această lume. Și în fine, am realizat și Axa pasiunii. Dacă nu ai o pasiune, trăiești de pomană în viața asta. Trebuie să ai neapărat o pasiune, să-ți placă ceva”, este crezul lui Iosif Jurcuț.

Ce are rădăcini nu moare

El a fost atras de aspectul tridimensional al ramificațiilor, impresionat fiind – după cum însuși mărturisește, de părțile nevăzute ale geometriei rădăcinii.

„Rădăcina este partea din copac care rămâne în pământ, microorganismele rod tot ce e moale din ea. Restul, ce rămâne, este nedistrus. În pământ, copacul luptă, își încolăcește rădăcinile. Tot ce are rădăcini nu are cum să moară.

Rădăcinile m-au îndemnat să mă joc cu ele. Am mers în pădure și m-am împiedicat de rădăcini. Erau murdare. Le-am scos, le-am curățat și mi-au ieșit perle din ele”, explică profesorul.