Are o viaţă dublă. Ziua este scenograf la Teatrul Regina Maria, iar noaptea proiectează maşini şi biciclete. În urmă cu trei ani, unul dintre desenele sale a prins viaţă. Şi nu oricum: a fost şi premiat. Nu în România, ci în SUA. Bucuria, plăcerea de a desena şi proiecta e moştenire de familie: tatăl său, Niculae, neam de greci din Insula Cefalonia, se ocupa de proiectare.

„Era un desenator excelent, un om foarte cultivat, artist în adevăratul sens al cuvântului”, mărturisește scenograful. Tatăl lui Ianis Vasilatos este cel care a creat eticheta apei Biborţeni. Copilăria scenografului a fost influenţată de etichetele de gumă Turbo – pe care le colecţiona, ca orice copil din perioada respectivă. Reproducea maşinile de pe aceste etichete, dar şi maşinile industriale ale epocii. A fost fascinat de motocicletele vecinilor, de o Mobra, un Hoinar, un Simpson 250 Sport, cărora voia să le afle secretele tehnice, trăgând cu ochiul sub prelata cu care erau acoperite. În copilărie şi-a dorit bicicleta lui. La început ai lui nu şi-au permis să i-o ofere, apoi, liceean fiind, la Arte, nu şi-a mai găsit una care să-i placă din perspectiva designerului. A ajuns la concluzia că „o să am bicicletă doar atunci când o să mi-o proiectez eu”.

Întâi a proiectat un camion, care a şi fost premiat la un concurs de design auto, la care a participat din întâmplare. Pe atunci lucra ca decorator de vitrine. Au urmat apoi alte încercări profesionale: fotoreporter, cameraman, pictor executant la Teatrul „Tamasi Aron” din Sf. Gheorghe. A început apoi colaborarea cu Teatrul din Oradea, oraş în care a devenit student cu nota maximă la Design Industrial – care e hrană pentru sufletul scenografului.

În lumea teatrului, cele mai bune colaborări le-a avut cu Alexandru Dabija la Teatrul Regina Maria, pentru „Livada de vișini”, și cu Szabo K. Istvan, la „Anatomia lui Titus”, la Teatrul Csokonai din Debrețin. Bicicleta Ariel Cruiser, câștigătoarea unui concurs internațional lansat de Local Motors în 2013, e „perla coroanei”. Inspirată de primele motociclete de cursă pe pistă de lemn, de la începutul secolului, Ariel Cruiser a devenit prototip pe benzină, dar şi electrică. Local Motors i-a oferit orădeanului prototipul 001. Mihaela Gherdan se poate lăuda cu o nominalizare pentru „Cea mai bună actriţă pentru rolul Cherry” din spectacolul „Seara de Ajun” la Festivalul de Teatru Scurt, ediția a XXI-a (Festivalul Internațional de Teatru Oradea, ediția a III-a), din septembrie 2015.

Mihaela a făcut mai mult decât o pasiune din a crea bijuterii. Se declară „actriţă şi artist de bijuterii”. Realizează brăţări, cordeluţe cochete, coliere, poşete, brâuri minunate. Mărgele tip perlă, mărgele faţetate din sticlă şi din nisip, prind viaţă în mâinile ei, accesoriile marca Mihaela Gherdan înnobilând atât ţinutele de seară, cât şi cele de zi. Brâurile cu broderie, dar şi cele cu pietre în relief, brâurile cu broderie manuală încadrată în sute de mărgeluţe, brâurile romantice, brâurile glam de seară pot transforma orice femeie într-o… seducătoare, marcând o talie de viespe sau înviorând o ţinută.

Împreună cu Mihaela Gherdan a jucat în „Actriţa”, în regia Elvirei Râmbu. Dar a fost şi Model în „Scripcarul de pe acoperiş”, Victoriţa din „Îndrăgostiţii din Ancona”, Lulutza din „Chiritza Europarlamentară”. Actriţa Adela Lazăr recunoaşte că „pasiunile mele nu le pot ierarhiza sau compara; fiecare din pasiunile mele e specială și unică, inegalabilă”. Adela iubeşte culoarea, şi asta se vede în ţinutele ei şi în picturile ei, dar şi în accesoriile handmade pe care le realizează. Adela pictează peste tot: pictează pantofi, haine, tablouri şi, nu în ultimul rând, mobilier. Pentru a purta pantofii pictaţi de Adela Lazăr îţi trebuie curaj şi personalitate, sunt pantofi extravaganţi.

Felinele de pe mobilier îți creează o stare de bucurie. „Culoarea înseamnă viaţă, energie, dezinhibiţie, curaj. Persoanele care îmi cumpără lucrările sunt oarecum ca mine, vesele”, spune actriţa, care şi-a creat o marcă proprie: Hadella. De-a lungul timpului, Adela a creat şi personaje de poveste: Topolina şi Mirandolina au făcut mai frumoasă viaţa a mii de copii.

Arhitectură verde

Actorii Ciprian Ciuciu şi Melinda Pitz fac un cuplu în viaţa reală şi au pasiuni comune. În urmă cu doi ani, Melu și Ciprian au desenat primele schițe ale casei lor, conturându-i forma, compartimentând interiorul, decorând imaginar fiecare odaie. Apoi au studiat şi au pus în practică tehnicile pe care le văzuserăm pe diverse bloguri sau în tutoriale adresate pasionaţilor de arhitectură ecologică. Acum au casa lor, o casă din baloţi de paie, realizată din forţe proprii. Au profitat de atuurile pe care le oferă materialele ecologice, care din perspectiva actorului cer linii curbe, un spirit ludic. Casa e rotundă, acoperişul este ţuguiat şi prevăzut cu un luminator prin care noaptea se văd stelele. Următoarele provocări pentru cuplul de actori sunt o casă de tip Earthship, din cauciuri, alta din segmenți de buşteni și încă una, din saci de pământ. Pe lângă pasiunea pentru arhitectura verde, Cipri nu se dă în lături să-şi sprijine soţia în realizarea bijuteriilor.

Scriitori din teatru, scriitori de teatru

Din această categorie selectă, cel mai tânăr dintre oamenii de teatru care scriu e acelaşi Ciprian Ciuciu. Piesele lui sunt jucate deocamdată de liceeni şi acesta a mărturisit că scrie „pentru plăcerea de a te exterioriza, fie şi în scris. Faptul că am experienţă în teatru mă ajută să-mi construiesc ideile mai aproape de ceea ce trebuie să fie o piesă de teatru”.

Cel mai proaspăt scriitor din teatru e actorul Emil Sauciuc, care a povestit că şi-a descoperit talentul de a scrie înainte de a învăţa să citească. „Scriam poveşti pe la cinci-şase ani, iar fraţii mei le ascultau deşi erau mai mari ca mine, semn că le plăceau. După ce am învăţat să citesc am fost atras de cuvântul scris… Scriu fiindcă e o necesitate interioară. Nu contrafac scrierea. Nu scriu când nu sunt inspirat”, a povestit actorul.

Emil Sauciuc şi-a lansat o carte de versuri, „Pâmânt dintr-o expoziţie”, alături de Dan H. Popescu. Emil Sauciuc spune că a scris la cererea pictorului Vioara Bara, care îşi vernisa o expoziţie, iar apoi a revenit asupra versurilor, pe care le-a şi publicat. Versurile lui au apărut şi în volumul de mare ţinută „Actori poeţi, poeţi actori”, în care publică şi Matei Milo, ori Emil Botta.