La nicio lună după începerea școlii, mulți profesori, elevi sau părinți nu sunt încă familiarizați cu noile schimbări aduse în învățământ de Legea Educației. Dacă unii părinți și profesori spun că nu înțeleg nimic din termenii „module”, „modular”, „teste standardizate” etc., alții sunt de acord cu noile modificări.

[eadvert]

Una dintre schimbările pe care atât părinții, cât și mulți dintre dascălii bihoreni le salută este faptul că nu se mai ține cont la admiterea în liceu de mediile din clasele V-VIII.

Era o „durere” și pentru elevi, dar și pentru părinți. Însă, nemailuându-se în calcul media celor patru ani de gimnaziu la înscrierea în liceu, se va elimina o parte din presiunea resimițită de profesori, dar probabil și de elevi sau părinți.

„Este bine atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Mai ales pentru profesori, pentru că exista o foarte mare presiune asupra profesorilor în general, ca să se dea note foarte mari, chiar dacă copilul nu merita, chiar dacă era slab la învățătură, pentru ca astfel să îi crească șansele de intrare la un liceu bun. Dar liceul bun trebuie să fie potrivit cu nivelul lui de a învăța. Ori această schimbare este foarte bună”, a apreciat prof. Daniela Sopota, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Oradea.

ADN-ul învățăturii

Teama altor dascăli, dar și a unora dintre părinți, este că elevii nu vor mai simți nevoia să învețe.

Alții însă consideră că este în ființa fiecărui copil nevoia de cunoaștere și de învățătură.

„Cred că toți profesorii sunt conștienți că, indiferent de sistem, de schimbări – bune sau rele, trebuie să îl atragă pe elev, trebuie să facă el plăcută ora, materia, în primul rând, dar trebuie să se facă și el plăcut în fața elevilor. Și nu te faci plăcut decât printr-o imagine foarte bună ca profesor, prin metodele pe care le folosești, prin cerințele pe care le ai, prin empatia pe care o ai cu ei. Trebuie să faci în așa fel încât să-i atragi. Și asta este în misiunea ta, în «fișa postului». Și apoi, de ce vin la școală, dacă nu să învețe?! Nu vin în virtutea inerției, ci vin să învețe. Iar majoritatea înțeleg lucrul acesta. Există probleme de adaptare, iar cei care abandonează nu au înțeles foarte bine nevoia și necesitatea școlii. Dar acolo sunt probleme de educație în familie. Acestea sunt situații ale elevilor care provin din zone defavorizate, din familii dezorganizate, din familii în general cu probleme”, a mai punctat Sopota.

 

Module bulversante

Pentru cei care predau materii unde tezele nu erau obligatorii, lucrurile stau bine. Însă, referitor la celelalte obiecte, scoaterea tezelor nu este un lucru bun, apreciază alți dascăli.

Metodele de a evalua elevii dispar în noile reglementări. Acest fapt, zic dascălii, îi va determina pe unii dintre elevi „să nu mai învețe nici măcar cât învățau până în momentul acesta”.

„Aceasta este o parte bună, dar nu știu cât de bine va fi. Pentru că orice test, orice lucrare, orice teză, orice notă pentru care ei muncesc, cred eu, este importantă și reprezintă munca lor. Dacă eliminăm aceste teste și teze, îi aruncăm cumva într-o lume în care practic nu există competiție, ori viața aceasta este o competiție. Îi așteaptă multe examene”, afirmă Delia M.

Noua lege a educației e văzută cu părți bune, dar și cu părți rele, mai adaugă ea.

„Nu văd oportună această vacanță din octombrie. Împărțirea pe cinci module iarăși mi se pare destul de bulversantă pentru copii, iar noi, profesorii, trebuie să împărțim materia în așa fel încât să fie echilibrat conținutul. Mi s-ar fi părut mai eficientă o vacanță mai lungă în decembrie. Dar facem și economie la energie, că tot avem probleme acum, contextul social ne cere să fim mai conștienți, să facem economii și ar fi fost o economie mai bine venită”, a completat profesoara.

În privința evaluării elevilor, tezele își aveau rolul lor, susțin unii dascăli.

Teza în sine nu mai este un capăt de lume că nu mai există, dar lucrările scrise sunt cele mai relevante, atât pentru profesori, cât și pentru elevi, sunt de părere dascălii orădeni.

„Dincolo de claritatea comunicării în scris, în momentul în care dai o lucrare scrisă elaborezi un barem, iar copilul știe concret ce a greșit, ce mai trebuie să recapituleze, unde trebuie să insiste. În altă ordine de idei, orice examen va fi în scris, iar atunci el trebuie să fie pregătit pentru această formă de evaluare. Este adevărat că existau situații în care erau aglomerați de toate testele, la mai multe materii. Nu exista o eșalonare. Aveau test și la Geografie, și la Istorie, și la Română, în același timp. Dacă s-ar face o planificare și profesorii ar fi mai înțelegători, cred că lucrarea scrisă este cel mai relevant mod de a evalua un copil”, crede prof. Antonia Pop.

 

Evaluări standardizate

Profesorul de Matematică Iulius Timar, directorul Colegiului Național „Onisifor Ghibu” din Oradea, nu este supărat pe eliminarea tezelor. El propune însă ca aceste evaluări ale elevilor să fie standardizate, deoarece testarea standardizată trebuie să aibă un rol diagnostic al nivelului elevului, este de părere el.

„Există societăți de evaluare standardizată. Eu aș opta pentru ele. Adică, dacă eu am terminat un capitol la clasă și nu mi-aș face eu subiectele de teste, ci această societate specializată pe teste standardizate, care știe să formuleze itemi, să acopere toate capitolele cuprinse în unitatea de învățare, cred că altfel aș vedea eu, ca dascăl, ce știu și ce nu știu copiii. O astfel de evaluare ar prinde bine la elevi”, opinează Iulius Timar. În opinia sa, problema care se pune este că din lipsa fondurilor, aceste evaluări standardizate nu pot fi realizate.