Joi după-amiază, Guvernul a adoptat o „Ordonanţă de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului”. OUG scoate din legislaţia specifică noţiunea de custode de arie protejată şi limitează categoria administratorilor de arii protejate la stat şi administraţii publice, inclusiv prin instituţii ale acestora.
De curând înfiinţata Agenţie Naţională a Ariilor Naturale Protejate (ANPNP) ar urma să preia grosul activităţii confiscate de la ong-uri.
ONG-urile sunt trase pe linie moartă şi este „centralizată” toată activitatea acestora din ultimii aproximativ 16 ani, de când datează „parteneriatul” stat – ONG-uri, în interesul protecţiei mediului. Desigur, sub ochiul autoritar al Uniunii Europene, care a impus ţării să-şi pună la punct politica de protecţie şi conservare a patrimoniului natural.
În motiarea OUG se vorbeşte mai ales despre modul în care custozii şi administratorii de arii protejate ar fi blocat, prin refuzul de a emite avize, proiecte de dezvoltare.
De o parte a baricadei se vehiculează ideea că investiții strategice pentru țară ar fi blocate de brotăcei, lilieci sau alte vietăți a căror existență ar cântări nesemnificativ față de interesul național.
Cealaltă parte acuză că în timp, instituțiile statului și oamenii care le deservesc au dovedit că nu dau doi bani pe dezvoltarea durabilă. Exemplifică cu exploatarea pădurii în zone de conservare specială sau promovarea de amenajări și construcții grandomane în parcuri naționale.
În absenţa unei dezbateri faţă în faţă, din care să reiasă concluzii clare, publicul rămâne cu „mâţele moarte” aruncate de cele două tabere, una peste gardul celeilalte.
Anulaţi!
Una dintre cele mai proeminente organizaţii de mediu activă în ţară, WWF(World Wide Fund for Nature) acuză Guvernul că „scoate de la masa discuțiilor și deciziilor experții independenți, care până acum au vegheat ca dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea economică în ansamblu, în țara noastră, să se facă în mod sustenabil, asigurând în același timp condiții de viață de calitate pentru oameni”.
„(…)Din fonduri proprii, din venituri generate de turism și alte surse private, organizațiile care au dobândit calitatea de custode administrează și păstrează pentru generațiile viitoare 264 arii naturale protejate, care acoperă circa 1,6 milioane de hectare din suprafața României”, scrie WWF, care cere anularea OUG.
În Bihor
În Bihor sunt afectate de ordonanţă CAPDD – Centrul de Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă, administrator pentru Destinația de Ecoturism Pădurea Craiului, Ecotop, fost(?) custode a mai multor arii protejate, Aqua Crisius, administrator al Parcului Natural Cefa, împreună cu Agenția de Management al Destinației Bihor și Asociația „Grupul Milvus” și altele.
„Toate investițiile, cofinanțările la proiecte și strategia noastră pentru Pădurea Craiului, spre exemplu, au fost gândite pe termen lung. La majoritatea proiectelor trebuie să vii cu cofinanțare. Dacă, brusc, se oprește tot, ție, ca organizație ți se ia tot, și ce ai câștigat din fonduri europene și partea ta de cofinanțare”, spune Alina Pitic, în numele CAPDD.
Pe lângă abuzul pe care ong-iștii îl reclamă, aceştia insistă că ANANP nu are, în acest moment, structuri locale cu care să gestioneze ariile protejate.
Printr-o ordonantă emisă de câteva luni, s-a decis reorganizarea ANAMP, care ar urma să aibă maxim 490 de angajaţi, pe toată țara, din care spre 90 vor fi în București.
„Pe structurile teritoriale ar fi vreo 6-8 persoane care să administreze toate ariile protejate din fiecare județ. Asta include muncă de teren, pază și verficare, partea de avizare dar și cea de monitorizare pe toate speciile și habitatele din ariile protejate institute. România are obligația să urmărească fiecare specie și fiecare habitat și să facă raportări periodice. Perioadele de monitorizare sunt specifice pe fiecare specie sau habitat, o dată sau de mai multe ori pe an. La patru ani, aceste monitorizări se centralizează în raportarea de țară, către Uniunea Europeană. E posibil să primim un maxim infrigment la următoarea raportare dacă o fac din burtă, că cu 7 oameni nu ai cum să o faci, sau nu o fac deloc”, e opinia ong-istei.
E despre bani…
Pitic spune că în prezent, principala linie de finanțare pentru ariile protejate, de la UE, este pe POIM – proiectele de infrastructură mare. Cu scoaterea ong-urilor din schemă, ANAMP-ul şi statul şi-au securizat şi sume considerabile – finanţările de XXXsute de milioane de euro din partea UE.
„Sunt două mari categorii, se finanțează planurile de management și implementarea celor existente. Pe implementarea planului e foarte greu de scris proiecte, e greoi, din cauza ghidului de finanţare. Noua OUG zice că planurile de management se realizează doar de ANANP respectiv de celelalte entităţi precizate. Până acum le putea scrie orice ONG care avea cunoștințele necesare, cu acordul custodelui sau administratorului iar administratorului, care apoi preluau planurile. Nemaifiind în lista de administratori, ong-urile nu mai pot accesa acești bani. Sunt foarte mari interese și bani mulți. Sute de milioane de euro doar pe scrierea și implementarea de planuri de management, care acum rămân la stat”, e concluzia sa.
16 ani de pasivitate
Parteneriatul ONG – stat a început când cu declararea siturilor Natura 2000, care a fost o condiție pentru aderarea României la UE.
„Statul nu avea nici posibilitate să le administreze și nici nu voia să dea bani așa că le-a externalizat, fără să aloce niciun ban. Tot ce s-a făcut în 16 ani pe majoritatea ariilor protejate, exceptându-le pe cele adminstrate de Romsilva, au făcut ONG-urile, cu bani aduși de acasă. Bani aduși de acasă în sensul că bani pentru care membri din ong-uri au muncit la scrierea de proiecte și atragerea de finanțări, nici într-un caz bani guvernamentali. Statul român n-a dat nici partea de cofinanțare. 16 ani de zile s-au scos față de UE cu munca ONG-urilor”, relatează Alina Pitic, director administraţie arii naturale protejate în cadrul CAPDD.
Ea găseşte deplasată motivarea din OUG, cum că custozii şi administratorii împiedică realizarea infrastructurii de transport: „adică iţi dau aria protejată să o administrezi pentru protecţia mediului dar ţi-o iau iau apoi că nu aprobi ce vreu eu. Eu nu zic că n-au fost ONG-uri care au exagerat, dar Ministerul nu a vrut niciodată să facă ordine în sectorul ăsta. La controalele anuale puteau rezilia contracte dacă au costatat că sunt probleme”.
Nu mai departe de anul trecut, un fost director al ANAMP a adunat toți custozii și administratorii de arii protejate și i-a evaluat. Era o ocazie bună de clarificare dacă erau probleme. „Unul cred că a luat insuficient, sunt câțiva cu suficient, mulți cu bine și mulți cu foarte bine. ANAMP-ul nu a avut o părere, până acum, că ONG-urile nu-și fac treaba”, spune reprezentanta CAPDD, care apreciază că mutarea ANAMP-ului este cu atât mai neavenită.
De ce ia statul ariile protejate?
Între justificările OUG-ului figureză şi:
Neimplementarea în regim de urgenţă a schimbărilor legislative
propuse generează consecinţe negative asupra finanţărilor europene şi implicit asupra economiei, precum:
– neîndeplinirea de către agenții economici români a obligațiilor contractuale, ce poate avea ca efecte negative restrângerea activității cu consecințe asupra angajaților ca urmare reducerii numărului de salariați, ce poate determina o migrare a forței de
muncă peste granițe;
– pierderile pe care le pot suporta agenții economici ca urmare a imposibilității transportului mărfurilor între regiunile de dezvoltare ale României
-consecințe negative asupra siguranței transportului rutier – accidente soldate cu pierderi de vieți omenești
-timpul îndelungat pentru deplasarea între regiunile României care împiedică dezvoltarea turismului
-Întrucât blocajele în implementarea investițiilor în construcții au impact negativ asupra intregii economii naționale
Citiți principiile noastre de moderare aici!