Agitația a început însă cu câteva zile înainte de Luminație, când tot mai mulți orădeni au început să vină la cimitir pentru a pregăti mormintele celor dragi și, totodată, pentru a evita aglomerația din ziua de 1 noiembrie. Mulți au ales să își facă din timp drum până la locurile de veci, să curețe mormintele, să așeze flori și să aprindă candele, fără să mai fie nevoiți să se confrunte cu fluxul mare de vizitatori din ziua sărbătorii. Un alt motiv pentru care unii au preferat să vină mai devreme a fost taxa specială de 50 de lei percepută pentru accesul cu mașina în cimitir în această perioadă.
În ziua de 1 noiembrie, afluența a fost la fel de mare, mii de orădeni trecând pragul cimitirului pentru a păstra vie amintirea celor dispăruți. Cu flori în mâini și candele aprinse, oamenii au îngrijit locurile de veci, au rostit rugăciuni și au păstrat momente de liniște în fața mormintelor celor dragi.
Pentru mulți, Luminația este mai mult decât o tradiție: este o ocazie de a se întoarce cu gândul la părinți, bunici, rude și prieteni, de a le cinsti memoria și de a le simți, măcar pentru câteva clipe, apropierea.
La căderea serii, cimitirul a fost cuprins de lumina miilor de lumânări și candele, transformând locul de odihnă veșnică într-un spațiu al reculegerii și al rugăciunii. Flăcările mici, așezate lângă fotografii și cruci, au devenit simbolul iubirii și al legăturii care nu se stinge odată cu trecerea timpului.
De 1 noiembrie, orădenii au demonstrat încă o dată că memoria celor plecați rămâne vie, iar dragostea și respectul pentru cei dragi nu cunosc uitare. Dincolo de flori și lumânări, Luminația rămâne o zi a familiei, a credinței și a amintirilor, în care cei vii se opresc pentru a-i pomeni pe cei care au făcut parte din viața lor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!