Eleonora Roşca este violoncelist și muzicoterapeut. Stabilită în Anglia, s-a întors după zece ani în România pentru a oferi celor de acasă ceea a învăţat peste hotare, pentru a-i ajuta pe cei cu dizabilităţi şi afecţiuni grave folosind terapia prin muzică.

Muzica uneşte suflete, alină dureri, dă putere şi speranţă. Pe Eleonora, muzica a însoţit-o de mic copil, de pe vremea când avea cinci ani şi se juca cu mătura pe post de microfon. A început cu Liceul de Arte din Oradea. După ce a urmat studiile de licență în interpretare muzicală la Canterbury Christ Church University, în Marea Britanie, a lucrat ca muzician, colaborând cu azile de bătrâni şi fundații comunitare, pentru a ajuta diverse persoane aflate în dificultate.

A urmat apoi studiile de master în Muzicoterapie Nordoff Robbins acreditate de Goldsmiths’ University din Londra, lucrând cu copii şi adulți cu dizabilități neuromotorii, autism, dar și cu adolescenți cu tulburări psihice. După absolvirea masterului şi-a continuat activitatea ajutând persoane cu dizabilități de toate vârstele în cadrul Fundației Nordoff Robbins, organizaţie cu o experiență de peste 50 de ani în domeniu, cea mai mare organizație cu acest profil din Marea Britanie.

Puterea terapeutică a muzicii a descoperit-o în perioada în care a făcut voluntariat în Statele Unite ale Americii, cântând în azile pentru bolnavii cu demenţă. Acolo i-a cântat la violoncel şi lui Maddie, fostă profesoară de pian la presitigoasa Juilliard School din New York, de asemenea suferindă de demenţă.

„Muzicoterapia poate oferi copiilor și adulților cu diverse nevoi speciale oportunitatea de a se bucura și de a se exprima prin muzică, pentru a-și atinge potențialul maxim”, se precizează pe www.muzicoterapie.org, site-ul Eleonorei Roşca.

Muzicoterapia ca profesie

Eleonora s-a reîntors în România în 2022, după ce în numai şase luni a pierdut trei persoane apropiate, printre care tatăl. Şi nu s-a întors singură, ci însoţită de soţul ei, Jack, şi el muzician.

În iulie 2023, orădeanca a urmat şi cursurile Academiei de Muzicoterapie Neurologică din Toronto. Lucrează ca muzicoterapeut în colaborare cu organizații din Oradea, Arad şi Marea Britanie, având în derulare şapte proiecte. În orașul nostru, a primit sprijin din partea Fundației Comunitare Oradea.

Dacă în Marea Britanie această formă de terapie este confirmată de către stat și există astfel de servicii în spitale, în România muzicoterapia nu este recunoscută ca profesie, chiar dacă a fost introdusă în țară în ultimii 25–30 de ani. Din păcate, nu există ca serviciu oferit în unitățile sanitare, nu este acoperită de asigurările de sănătate şi nu este recomandată de medici.

Asociația Română de Muzicoterapie, creată de Angelica Postu, a făcut demersurile necesare pentru recunoașterea profesiei de muzicoterapeut în țară și pentru înregistrarea acesteia în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR). Dosarul i-a fost respins de trei ori, fiind reclamată lipsa cursurilor de pregătire a profesioniștilor. Chiar dacă muzicoterapeuţi din România şi-au desăvârşit studiile de profil în străinătate, acestea nu le sunt recunoscute acasă.

Recunoașterea muzicoterapiei ca profesie în România ar îmbunătăți accesibilitatea la aceste servicii și ar stabili standarde clare de competență, subliniază Eleonora Roşca. Totodată, ar exista posibilitatea ca pacienții sau clienții să își acopere costurile terapiei prin Casa de Asigurări de Sănătate.

„În țări precum Regatul Unit, unde m-am format ca muzicoterapeut, practicienii trebuie să îndeplinească standardele de competență stabilite de Consiliul pentru Profesiile de Sănătate și Îngrijire (HCPC). Recunoașterea profesională ar ajuta la reglementarea standardelor de practică în România, asigurându-se că terapeuții finalizează programe de formare acreditate și își mențin competențele prin educație continuă și dezvoltare profesională. Acest lucru ar duce la servicii diversificate și la rezultate îmbunătățite pentru pacienți, care ar avea acces la profesioniști calificați în întreaga țară. Cu toate acestea, în prezent, puținii muzicoterapeuți din România, formați în străinătate, se confruntă cu provocări semnificative, precum controlul limitat asupra condițiilor de angajare, lipsa unui sentiment de apartenență la locul de muncă și dificultăți în conformarea la standarde de practică profesională. Consider că recunoașterea formală ar putea încuraja mai mulți oameni să urmeze o carieră în muzicoterapie, contribuind la extinderea și consolidarea acestei profesii la nivel național, prin dezvoltarea și implementarea unor cursuri universitare noi, în conformitate cu standardele europene impuse de Confederația Europeana de Muzicoterapie (EMTC). În Oradea, în prezent există Masterul în Consiliere prin Terapii Expresive în Contextul Comunitar la Universitatea Emanuel, în cadrul căruia se studiază tehnici și teorii de muzicoterapie”, ne-a precizat muzicoterapeuta.

„Prin Muzică Creăm Comunitate”

Eleonora Roşca susţine şedinte de muzicoterapie de grup pentru tinerii şi adulţii Asociaţiei Down Oradea, colaborează cu Asociaţia Sound-e-Art Motion, oferind supervizare de grup pentru profesori în cadrul şcolii CSEI nr. 1 Oradea și susţine şedinţe individuale şi de grup cu copii cu dizabilităţi neuromotorii la Clinica de Recuperare Arad. A lucrat ca terapeut la Fundația Mihai Neșu şi a fost tutore şi supervizor al părţii practice în cadrul cursului de învăţare la distanţă al Music as Therapy Internațional.

Prin programul şi gala Bursa Talentelor al Fundaţiei Comunitare Oradea, a reuşit să obţină o finantare pentru a înfiinţa Asociaţia CoMusica. În cadrul proiectului „Prin Muzică Creăm Comunitate”, a lucrat cu adulţi cu dizabilităţi din Oradea, oferind ședințe de muzicoterapie de grup gratuite. În acest proiect au participat peste 40 de beneficiari și 10 voluntari/persoane care au susținut ședințele. În prezent, continuă proiectul în parteneriat cu două organizaţii: Fundaţia de Scleroză Multiplă şi Asociaţia Alsterdorf.

Asociaţia CoMusica are peste 30 de beneficiari, care momentan participă la sesiunile de muzicoterapie în mod gratuit. Prin ședințele de muzicoterapie, persoanele cu dizabilități pot participa în activități muzicale care au ca scop dezvoltarea personală, dezvoltarea abilităților sociale, îmbunătățirea sau menținerea abilităților motrice și de coordonare, dezvoltarea sau menținerea abilităților de comunicare și a abilităților cognitive.

Satisfacţia progreselor

Unul dintre cazurile care îi sunt mai aproape de suflet este cel al lui Luca, care în urma şedinţelor de muzicoterapie a făcut progrese remarcabile.

„Munca mea cu Luca (numele a fost schimbat pentru a menține anonimitatea pacientului) a început în septembrie 2023, când mama l-a adus la ședințele de muzicoterapie având diagnosticul de autism. Când am început ședințele, Luca avea 4 ani și jumătate, era non-verbal și avea ADHD și tulburări senzoriale. Pe măsură ce am lucrat săptămânal, Luca a început să vocalizeze, să imite vocal și să se auto-regleze emoțional și senzorial. După nouă ședințe, începea să emită diverse silabe, să facă contact vizual și să învețe mai multe despre mediul înconjurător, canalizându-și energia într-un mod pozitiv. Progresul lui Luca era tot mai evident, începând să își spună numele propriu, dar și să își diversifice vocabularul, spunând cuvinte precum: mama, nu, da, hai, clopoțel etc. Vocabularul lui Luca se extinde pe măsură ce avansăm în ședințele noastre, prin tehnicile de muzicoterapie neurologică și Nordoff-Robbins, stimulând limbajul și îmbunătățind abilitățile cognitive și motrice”, ne-a povestit Eleonora.

Profesia de muzicoterapeut presupune nu doar muzică, ci şi tact, cunoştinţe de pedagogie, psihologie şi neurologie. O zi de muncă pentru Eleonora înseamnă consum de energie și o încărcătură emoțională foarte mare, dar la final, rezultatele îi oferă o satisfacţie profesională maximă.