Universitarul de la Arte, Amalia Judea, e o împătimită a călătoriilor. Cu fiecare prilej descoperă noi culturi, civilizații, obiceiuri. De această dată, alături de prietenul ei, a ales o țară exotică: Mexicul. Trei zboruri pierdute nu au umbrit experiența trăită în Mexic. Au impresionat-o plaja cu nisip fin alb, apa de un albastru azuriu, cu valurile line, cu toată energia pozitivă pe care o aduc, Catedrala Metropolitană, Basilica Our Lady Quadalupe, Casa memoriala Frida Khalo, ruinele mayașe, dar și boutique shopuri, cu produse artizanale și tot felul de obiecte vestimentare și accesorii produse de localnici, magazinele din zona hotelieră care par a fi concept store din New York. Fiecare astfel de boutique spune o poveste, te îmbie cu diferite arome…

Pe plajele din Cancun

Amalia Judea a ales Mexicul, într-un moment în care lumea e dominată, îngrădită, izolată, controlată de un virus, de distanțe, de izolare, de frică. „Am ales să ies, să vizitez ce se mai poate vizita în lumea aceasta… Poate un pic prea îndrăzneață, am ales Mexic, dar eu niciodată nu am fost dominată de frică. Am plecat spre Mexic cu precauție, cu gândul să cunosc o cultură nouă. Împreună cu prietenul meu, am ales o țară exotică, magică, pentru a petrece Revelionul și a vizita cât se poate de mult din această țară încărcată de cultură și artă. Am plecat singură, urma să ne întâlnim în Mexico City. Destul de stresant, dacă te gândești că zborurile se anulează de la o zi la alta, drept urmare și eu am pierdut trei zboruri, dar tot am ajuns la destinație. Restricțiile în Mexico City sunt mult mai drastice decât la noi, băncile sunt sigilate, parcurile închise, terasele închise și peste tot anunțuri mari: „Purtați măști și nu faceți petreceri”. Ceva ce contravine spiritului latin al mexicanilor. Am rămas două zile în Mexico City, unde am reușit să vizităm câteva obiective turistice majore, unele din păcate doar din exterior, centrul istoric mai gol ca niciodată, foarte puțini turiști, orașul gol. Iar centrele comerciale neașteptat de pline cu marfă, cu oameni, agitație maximă, gălăgie, până la apariția poliției, moment în care toți își cărau, își împingeau marfa și alegau pe străzi ca furnicile înainte de ploaie. În câteva minute, strada plină de oameni și de marfă se curăța instantaneu, ca printr-o magie, și era ocupată de patrule de poliție.

[eadvert]

Tot tabloul putea fi văzut atât timp cât stătea poliția în apropriere, apoi zumzetul, agitația și marfa reveneau, la fel ca înainte. Mexico City e un oraș plin de viață și e multă culoare, nu există perete, spatiu liber unde să nu se intervină cu pictură. Muzica e peste tot, e o viață agitată, colorată, ținută sub control, cât se putea, de pandemie”, povestește Amalia. Piramidele San Juan Teotichuacan, care în traducere înseamnă „locul unde omul devine Zeu”, un oraș aztec considerat sfânt, locul în care se nasc Zeii. În timpul apogeului de dezvoltare, orașul atingea o populație de 200.000 de locuitori, fiind în acel timp cel mai mare oraș de pe continentul american și din lume. „Din păcate, nu am reușit să vizităm decât din exterior, fiind închis pe motiv de pandemie, dar era fascinant să ajung să văd în realitate lucruri despre care am citit sau am văzut imagini filmate, fotografii. Am văzut nenumărate catedrale, cele care erau deschise: Catedrala Metropolitană, Basilica Our Lady Qudalupe, Casa memorială Frida Khalo”, spune Amalia.

Loc de inspirație pentru artiști

Mexicul pare să fie ceea ce căuta designerul și profesorul Amalia Judea, un loc-inspirație. „Mergeam cel puțin 10 km pe jos să vedem cât putem de multe, să absorbim frumusețea, bogătia culturală și istorică pe care o are de oferit Mexico City. Apoi, în următoarele zile am zburat în Cancun, unde am găsit o lume mult mai relaxată, plină de turiști fără mască, atmosferă de vacanță, parcă m-am întors înapoi într-o lume a normalității, unde virusul încă nu a ajuns. Soare cald, o plajă cu nisip alb și o mare de un albastru azuriu. Am simțit că am ajus în Paradis.

Anul Nou a fost o mega petrecere în Junglă, cu dj faimoși și cu multă lume. O petrecere care s-a terminat la 9 dimineața. Ca și la noi, se bea șampanie și se mănâncă struguri, ca să aducă noroc. Nu am stat mult pe plajă, doarece pentru noi era important să vizităm, drept urmare, am vizitat chiar de două ori ruinele Maya din Tulum, apoi am plecat în Chichén Itzá (în limba mayașă yucatecă înseamnă «La gura fântânii Itzá»), un uriaș sit arheologic precolumbian, construit de civilizatia Maya, aflat în partea central-nordică a Peninsulei Yucatan. Foarte interesantă este Piramida Kukulkan, de asemenea cunoscută ca Templul lui Kukulkan, o piramidă meso-americană, care se află în centrul sitului arheologic. Templul actual a fost construit în secolul al XII-lea d.Hr. Pentru maiași, Itza Piramida este un templu în onoarea lui Kukulkan, zeul șarpe cu pene. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute monumente mexicane precolumbiene. Piramida constă dintr-o serie de terase pătrate, cu scări pe fiecare dintre cele patru laturi ale templului. Sculpturile unor șerpi cu pene merg în jos pe părțile laterale ale balustradei de nord. În timpul echinocțiilor, primăvara și toamna, soarele care apare după-amiaza târziu lovește pe colțul din nord-vest al piramidei și aruncă o serie de umbre triunghiulare peste balustrada de nord-vest, creând iluzia unui șarpe cu pene care se «târăște» în jos pe piramidă. Fiecare dintre cele patru laturi ale piramidei are 91 trepte, care, atunci când sunt adunate împreună, inclusiv platforma templului din partea de sus, ca ultimul «pas», produce un total 365 de pași, egal cu numărul de zile din anul mayaș. În vârful piramidei se știe că se făceau jerfe umane, în special pentru Zeul Ploii, fiind de multe ori secetă. Mayașii credeau că sacrificiul uman reușea să îmbuneze zeii. Acest sacrificiu era de obicei realizat prin scoaterea inimii și era oferit ca ofrandă zeului ploii.

Cei sacrificați erau dușmanii, dar existau și voluntari care doreau să se sacrifice din rândul mayașilor”, a povestit Amalia Judea experiența sa mexicană. Foarte impresionată, spune profesoara de la Arte, a fost la Coba, unde iei o bicicletă, mergi prin jungla mexicană și descoperi ruinele piramidelor. „M-am simțit ca într-o aventură cu Indiana Jones, în junglă erau multe piramide ascunse, te făceau să simți că tu ești cel care le descopereai. O călătorie în Mexic cu siguranță te îmbogățește spiritual, vizual, e un loc de inspirație pentru artiști, atâta culoare și dinamică nu am mai întâlnit. Întoarcerea a fost lungă, tot cu peripeții, dar ce contează dacă vii cu atâtea amintiri, cu atâtea imagini în minte și cu un suflet plin de bucuria de a atinge cultura Maya”, spune Amalia Judea.