Oamenii de cultură l-au pus în aceeaşi galerie cu Dinu Lipatti, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Mihail Ursuleasa. Supranumit de presă „micul Mozart”, pianistul Nicoale Mihăilă rămâne însă extrem de realist. Nu l-a ameţit nici succesul repurtat pe scenă la mari concursuri, nici laudele primite de la oameni cu greutate în lumea muzicii şi nici faptul că în 2005 a fost desemnat „Copilul de geniu a României”.
Romantic
Nicolae Mihailă a început să studieze pianul la şapte ani. I-a uimit pe toţi cei din jur cu talentul său încă de la început. Tatăl său, care a fost flautist timp de douăzeci de ani în Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Române, a intuit talentul copilului. „De la tata cred că am moştenit talentul. La început, nu am vrut să studiez. Curând însă, mi-am dat seama că în această meserie ori munceşti, ori o laşi. Consider că părinţii mei au făcut bine că m-au dus la Liceul de Artă ca să-mi dea o ocupaţie. Am avansat însă în studiu mai repede decât ceilalţi, studiez cu doamna profesoară Fekete Elisabeta care m-a ajutat să-mi dau seama că acesta este viitorul. Îmi doresc să ajung un solist renumit, să călătoresc în toată lumea, şi vreau să fiu şi un dirijor cunoscut. Cred că începutul e cel mai important în cariera unui artistist. La început e foarte important să avansezi, să porneşti decisiv”, ne-a mărturisit pianistul. „Am putut urmări progresul elevului Nicolae Mihăilă de la vârsta de şase ani ani, de când învaţă să cânte la pian. L-am avut la clasa mea de pian din clasa a doua, când am remarcat talentul lui deosebit, inteligenţa, sensibilitatea şi expresivitatea neobişnuită. Este o plăcere să lucrez cu un elev atât de conştiincios şi ordonat. Munceşte sistematic şi perseverent, cu pasiune şi abnegaţie, dovedeşte mare interes pentru studiul pianului. Învaţă rapid, cu uşurinţă, nu pierde din vedere indicaţiile primite la oră. Este creativ, are idei proprii şi se conturează a fi o personalitate artistică specială”, mărturiseşte profesoarea Jambor Elisabeta. Dacă îi place cum l-a consacrat presa? „Nu stă în firea mea să mă laud. Ce era să fac. Deşi dacă era să aleg eu, aş spune că sunt mai romantic. Aş fi spus : micul Liszt, micul Schopen”, spune artistul.
90% muncă, 10% noroc
Nicolae Mihailă consideră că succesul de care s-a bucurat până acum se datorează în proporţie de 90% muncii şi speră că pentru ca succesul să fie cel la care visează să aibă 10% noroc. Fiindcă atunci când e vorba de muncă, pianistul orădean nu a avut limite. Pentru un concert de 22 de minute a muncit opt luni, câte şaser ore pe zi. Acum când speră că va beneficia de o bursă de studii a Guvernului britanic, studiază cel puţin cinci ore pe zi, iar în weekend şi mai mult. Tânărul artist spune însă că nu şi-a refuzat plăcerile caracteristice vârstei. „Mi-am făcut un program foarte clar, sunt bine organizat, aşa că pot să ies şi la un film şi la un fotbal” . Ce calităţi trebuie să aibă un pianist de clasă? „Un mare pianist trebuie să fie sârguincios, dar modestia este foarte importantă pentru un artist. Fiindcă altfel pierzi legătura cu publicul”, consideră Nicolae Mihăilă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!