Spun că pe 23 iunie s-au culcat liniştiţi, iar dimineaţa s-au trezit într-o altă lume. „Anglia a fost, pentru mine şi mulţi alţii, locul în care am putut să venim să ne îndeplinim cu adevărat visurile. Am ştiut şi am crezut cu ardoare că vom fi acceptaţi aşa cum suntem, că vom putea să avem o viaţă mai bună, ca vom vedea viaţa mişcându-se la un alt nivel. În schimb, Brexitul a fost ca un duş rece care mi-a amintit că de fapt nu sunt, şi nu voi fi niciodată parte din această societate, pentru simplul fapt că am fost născuta în altă ţară”. E concluzia studentei la jurnalism Maia Bondici, care spune că luptă în continuare la Londra ca aşa ceva să nu se întâmple.

„În 24 iunie, Londra a fost în criză. O criză mai mult internă, decât externă. La 6 dimineaţa, eu împreună cu unul dintre prietenii mei britanici, Matthew, urmăream ştirile, iar în momentul în care a fost clară ieșirea din UE, ne-au dat lacrimile. El a votat să rămână, iar eu nu am avut dreptul să votez. Londra a fost în criză deoarece peste 70% din londonezi au votat să rămână. Durerea lor a fost şi durerea mea, dar trebuie să recunosc că în acel moment m-am gândit la ţara mea. M-am gândit cu mândrie cum ne-am adunat şi ne-am mobilizat atunci când a fost momentul de a face o schimbare.

Mi-am adus aminte cum am stat în ploaie timp de 10 ore în Londra, încercând să votez. În zadar! În dimineaţa Brexitului, am înţeles ca aşa cum suntem noi românii, am luptat, ne-am mobilizat, şi cel mai important, am înţeles de ce trebuie să facem anumite alegeri în momente de criză ”, spune Maia Bondici, studentă la jurnalism la City University London. Românii din Regatul Unit al Marii Britanii nu înţeleg cum tocmai cei care au avut colonii în jumătate din planetă au o astfel de atitudine faţă de migraţie.

Un gest egoist

„Brexitul pentru mine arată un nivel ridicat de incultură a celor 51,2 % care au votat să plece. O lipsă de educaţie când vine vorba de politică, indolenţă faţă de tot ceea ce ei nu înţeleg şi nici nu vor să înţeleagă, şi la fel este percepută de toţi oamenii care au votat să rămână. De asemenea, este un gest egoist, un gest instigat de ură şi bani. Poporul britanic a fost hrănit în timpul campaniei cu minciuni, cu cifre imense care erau departe de adevăr şi cu idea de a-şi recupera ţara”, consideră orădeanca studentă la jurnalism.

Ce este mai trist, este faptul că după Brexit, oamenii care au votat să plece au ieşit revoltaţi să spună că ei nu au crezut vreodată că votul lor contează, ca ei nu au înţeles sau nu au ştiut ce implică această ieşire din UE sau că au votat doar ca să voteze. Însa, pentru britanici în sine, cel mai trist lucru a fost faptul că generaţiei „baby boomers” (60+) li s-a permis să voteze şi să facă o alegere în locul tinerilor. Au votat pentru un viitor crunt, pe care ei nu vor apuca să-l trăiască.

În momentul de faţă, în Anglia şi în Londra mai ales, este un şoc şi o furie care în curând se va manifesta pe străzi. Londonezii au înteles cel mai bine ca în momentul ieşirii din UE, ei ar avea cel mai mult de suferit. Cameron a promis poporului un Brexit, oamenii nu au crezut nici o secundă că se va întâmpla, dar acum stăm şi plângem. Cei 48,9% care au votat să rămână, luptă în continuare. Deja au fost înfiinţate petiţii pentru un al doilea referendum (semnate de peste 3 mil), oamenii au ieşit în stradă, iar alţii au simţit doar nevoia să ne asigure pe noi, imigranții, că suntem oricând bineveniţi”, descrie Maia Bondici atmosfera de la Londra.

Între timp, spune viitoarea ziaristă, curg demisiile: David Cameron îşi dă demisia, liderul partidului Labour este aşteptat să îşi dea demisia, 9 membri ai Parlamentului și-au dat demisia. „Decizii noi se iau din oră în oră, fapt ce arată disperarea lor ”, e concluzia orădencei.

Iulia Tohotan studiază teatru la Queen Mary University of London

„Lumea este şocată. Nimeni nu se aştepta la acest rezultat în urma scrutinului de joia trecută. Este frapant că multă lume a votat „leave” tocmai cu gândul că votul lor nu va conta sau în necunoştinţă de cauză. Mi se pare absurd să laşi aceasta decizie în mâinile cetăţenilor care nu înţeleg în totalitate implicaţiile unei astfel de rezoluţii şi repercusiunile ei asupra tinerei generaţii. S-au lasat manipulaţi de promisiuni ulterior negate.

Nu regret că am ales să studiez aici, deşi trebuie să recunosc că am rămas profund dezamăgită de decizia unei ţări, aparent, deschisă la multiculturalitate. Deocamdată, aşteptăm să vedem evoluţia situaţiei, pentru un moment, sunt foarte multe necunoscute şi multe declaraţii contradictorii, sperăm ca această decizie să nu ne afecteze radical şederea aici sau parcursul universitar, după cum anunţau pronosticurile”, spune Iulia.

Pe lângă studenţi, mulţi dintre românii care au als să trăiască în Regatul Unit sunt medici şi asistente medicale. Este şi cazul fostei asistente de la Maternitatea Oradea, Dina Moisi care lucrează acum în Bridgend. „Eram acasă, în România, când a fost referendumul. M-am întors a doua zi aici dar urmăresc tot ce pot în presa și mass-media. Primul impact? A fost un şoc. Încă nu știu ce se va întâmpla și lumea în general e derutată. Nu prea cunosc mulţi romani aici, eu vorbesc despre localnici. Ei sunt derutați ca și mine dealtfel. Miercuri va fi prima zi de muncă după concediu și voi vedea la cald care e treaba.

 

Cât despre mine, lucrând în spital cu acte în regulă și cum în NHS e mare lipsă de persoane calificate, sper că vor adopta legi care să ne protejeze și să se protejeze pe ei deasemenea fiindcă în blocul operator în care lucrez eu, doar eu sunt româncă, chirurgii, în majoritate, sunt egipteni și indieni, pakistanezi, greci, spanioli. Probabil că parte dintre ei sunt rezidenți deja sau britanici dar ceea ce va fi pentru marea majoritate va fi și pentru mine. Concluzia: şoc, derută și o credință că ceea ce se întâmplă întotdeauna are un sens și un motiv”, spune Dina Moisi.