Oradea. Propune un altfel de joc cu mărgelele de sticlă, chiar dacă până la urmă asemenea „Jocului cu mărgele de sticlă” a lui Hermann Hesse tot despre seducţie e vorba în cele din urmă. Se joacă cu mărgelele şi cu lumina, pune în tablourile sale o infinită răbdare şi o precizie aproape dumnezeiască.
A fost o sărbătoare a frumosului în Cetatea Oradea. Oameni de artă, dar şi reputaţi medici ai Bihorului au ţinut să fie prezenţi la vernisajul expoziţiei de tablouri din mărgele semnate de Mariana Casian. Temele abordate de artistă sunt diverse. De la minunate chipuri de copii, la faţa senină „ce pare încinsă de lumină, un chip pe care viaţa a încrustat cele mai diverse stări sufleteşti”, cel a Sfântului Ardealului, până la minunate peisaje dăruite de artist „spre o descătuşare a simţurilor, ca un balsam pentru suflet” cu intenţia de a face din privitor „un confident al naturii… într-un dialog discret ”, nimic nu e să nu poată reprezenta cu măiestrie artista. Temele, recunoaşte, sunt alese cu ochii minţii şi ai inimii dorind să ţeasă din fire de emoţie şi freamăt lăuntric, o punte, o bucuruie între realizator şi privitor. Dificultatea tehnicii de a lipi între 10.000- 100.000 de mărgele, în funcţie de mărimea tabloului, constă „în lipsa unor degradeuri pe care o pensulă le poate obţine, lipsa de uniformitate a mărgelelor, precum şi rigiditatea lor ”, spune artista. Luciul sau opacitatea mărgelelor obligă o anumită poziţionare a lor. „Uneori o anumită dezordine aparentă este de fapt o ordine minuţios studiată. În acest joc misterios al mărgelelor, de multe ori o singură mărgică schimbă un furios într-un zâmbitor sau invers”, admite artista. Criticul de artă Ramona Novicov a vorbit în cadrul vernisajului despre „metanoia transformării unui lucru prozaic în unul magic”. Pe care sunteţi invitaţi să o descoperiţi în Cetatea Oradea.
Citiți principiile noastre de moderare aici!