Sistemul asigurărilor de sănătate nu este simplu nici pentru un om sănătos, cu atât mai puțin pentru un vârstnic care trebuie să se descurce cu bilete de trimitere, programări, analize și cabinete aflate sau nu în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Uneori, necunoașterea regulilor înseamnă încă un drum. Alteori, înseamnă bani scoși din buzunar pentru un serviciu care ar fi putut fi decontat. Casa de Asigurări de Sănătate Bihor a readus recent aceste reguli în atenție, prezentând, în ultima ședință a Colegiului Prefectural, o sinteză a Ghidului asiguratului.

„Nu mai sunt fonduri”. Trebuie să plătesc analizele?

Este probabil una dintre cele mai cunoscute replici din sistemul medical. Pacientul primește bilet de trimitere, sună la laborator și află că fondurile pentru analizele decontate s-au terminat. Soluția nu este însă întotdeauna să scoată portofelul.

În primul rând, biletul nu îl leagă de un anumit laborator și nici de casa de asigurări cu care lucrează medicul care l-a trimis. Poate merge la un laborator sau centru de imagistică aflat în contract cu oricare dintre casele de asigurări de sănătate din țară.

Există însă situații în care răspunsul „nu mai avem fonduri” nu ar trebui să oprească investigația. Unele analize și investigații sunt plătite de CAS chiar și peste suma contractată de laborator. Pe bilet apar anumite marcaje care fac diferența.

Aici intră analizele de prevenție, marcate PREV 1-7, cele pentru monitorizarea unor boli cronice: oncologice, diabet, boli cardiovasculare, boli rare, neurologice, cerebrovasculare sau renale, cele necesare în sarcină și investigațiile pentru confirmarea unei suspiciuni de cancer.

Pentru monitorizarea bolilor cronice incluse în categoriile MONITOR, investigațiile trebuie efectuate în cel mult cinci zile de la solicitare. CNAS precizează explicit că aceste categorii se decontează peste valoarea de contract.

Cu alte cuvinte, nu orice bilet înseamnă că laboratorul este obligat să facă imediat și gratuit analizele, indiferent de fondurile disponibile. Dar nici toate biletele nu pot fi refuzate cu simpla explicație că „s-a terminat plafonul”. Merită verificat ce scrie pe trimitere.

Dar dacă nu mă doare nimic? Un om nu trebuie să aștepte să se îmbolnăvească pentru a intra pe ușa medicului. Sistemul decontează și consultații de prevenție, în funcție de vârstă și de riscurile fiecărui pacient.

Medicul de familie poate recomanda analize, iar biletele PREV fac parte tocmai dintre cele pentru care investigațiile se decontează peste valoarea contractată de laborator. Așadar, omul care se simte bine, dar vrea să afle dacă este într-adevăr bine, nu trebuie să pornească automat de la ideea că toate analizele preventive se fac pe banii lui.

Trebuie să mă întorc iar la medicul de familie?

O altă imagine cunoscută este cea a pacientului care pleacă de la specialist cu impresia că următorul pas înseamnă obligatoriu încă o vizită la medicul de familie, pentru o nouă hârtie. Biletul de trimitere rămâne regula pentru accesul la multe consultații de specialitate, dar există excepții.

Mai important pentru pacientul care a ajuns deja la specialist este ce se întâmplă după prima consultație. Dacă specialistul consideră că mai sunt necesare consultații pentru stabilirea diagnosticului sau tratamentului, pentru a doua și a treia consultație solicitate de acesta nu mai este nevoie de un nou bilet de trimitere.

Nici specialistul nu este doar o stație intermediară de la care bolnavul trebuie trimis înapoi la medicul de familie. În limitele specialității sale, acesta poate prescrie tratament, poate recomanda analize și investigații, poate elibera trimitere către o altă specialitate sau pentru internare și poate recomanda îngrijiri medicale ori paliative la domiciliu și dispozitive medicale.

Pentru pacientul vârstnic, diferența nu este una birocratică. Poate însemna un autobuz în minus, o coadă în minus și o zi în care nu trebuie să mai plece de acasă doar pentru a obține încă o trimitere.

Pentru ce plătim CAS?

Întrebarea apare cel mai des tocmai atunci când lucrurile nu funcționează: când programarea este peste câteva săptămâni, când un cabinet nu mai are fonduri sau când pacientul ajunge să plătească din buzunar. În asemenea momente este ușor să rămână cu impresia că asigurarea de sănătate îi oferă doar medicul de familie și câteva rețete compensate.

Pachetul este mult mai larg. Prin sistem sunt decontate, în condițiile prevăzute pentru fiecare serviciu, consultații la medicul de familie și la specialiști, analize de laborator, radiografii, ecografii, investigații Doppler și investigații complexe precum CT sau RMN, spitalizare, medicamente compensate, recuperare, îngrijiri la domiciliu, dispozitive medicale și o serie de servicii stomatologice.

Ghidul enumeră, de pildă, printre investigațiile ce pot fi decontate CT-ul, RMN-ul, scintigrafia și angiografia.

Asta nu înseamnă că orice serviciu medical este gratuit, la orice furnizor și în orice moment. Furnizorul trebuie, de regulă, să fie în contract cu CAS, unele servicii necesită trimitere, există servicii sunt decontate doar parțial, iar pentru altele există limite. CNAS enumeră explicit și servicii care nu sunt plătite din fondul asigurărilor.

Un exemplu mai puțin cunoscut apare chiar în cazul spitalizării. Într-un spital public, medicamentele, materialele sanitare și investigațiile necesare cazului trebuie asigurate de spital. Dacă pacientul ajunge să cumpere medicamente care ar fi trebuit să-i fie oferite gratuit în timpul internării, poate solicita rambursarea banilor de la spital.

Dar dentistul? Nici aici răspunsul nu este „CAS nu plătește nimic”. Există cabinete stomatologice care lucrează în contract cu casele de asigurări, iar pachetul cuprinde atât servicii decontate integral, cât și servicii pentru care adultul suportă o parte din cost.

Consultația stomatologică, o dată la 12 luni pentru un asigurat adult, dar și tratamentul unei carii simple sunt, de exemplu, decontate integral la tariful stabilit de sistem. Pentru alte intervenții, precum tratamentul unor afecțiuni pulpare sau obturația dintelui după un asemenea tratament, decontarea pentru adulți este parțială.

În 2026, suma orientativă lunară pentru medicii stomatologi a fost menținută la nivelul din ultimul trimestru al anului precedent. De aceea, faptul că un serviciu există în pachet nu înseamnă că orice dentist îl va efectua gratuit, oricând.

Și dacă nu ești asigurat?

Ultima situație este poate cea mai surprinzătoare: omul care nu mai este asigurat nu rămâne automat doar cu dreptul de a fi tratat într-o urgență. Există un pachet minimal, dar și servicii acordate neasiguraților în anumite situații.

Un exemplu important este prevenirea și depistarea cancerului. Persoanele neasigurate pot merge la medicul de familie pentru consultații preventive, iar dacă acesta consideră necesar, le poate trimite la analize gratuite.

Pentru cei între 18 și 39 de ani sunt prevăzute două consultații preventive pe an, iar după 40 de ani numărul poate ajunge la trei, în funcție de situația pacientului.

Dacă apare o suspiciune de cancer, traseul poate continua cu analize, investigații, consultație de specialitate și spitalizare de zi pentru stabilirea diagnosticului. CNAS arată că aceste servicii de prevenție, depistare și confirmare sunt accesibile gratuit și pentru persoanele neasigurate.

Iar din 2026, anumite persoane fără venituri incluse în Programul național de oncologie dobândesc calitatea de asigurat și beneficiază de întregul pachet de bază până la vindecarea afecțiunii oncologice.

Ghidul asiguratului nu poate face cozile mai scurte și nici nu poate găsi un loc liber la laborator. Poate însă scuti un pacient de un drum făcut degeaba sau de o plată pe care nu trebuia să o facă.

Pentru un om tânăr, obișnuit să caute legislația pe telefon, diferența poate părea mică. Pentru un bătrân bolnav, care strânge într-o folie fiecare bilet, rețetă și rezultat de analiză, faptul să știe la ce ușă trebuie să bată și ce are dreptul să ceară poate conta aproape la fel de mult ca hârtia pe care o ține în mână.