Cel mai bun exemplu este situaţia din Ungaria şi România, doi importanţi producători de porumb din Uniunea Europeană, unde suprafaţa cultivată a scăzut brusc în ultimii ani. Ungaria, cândva un exportator, urmează să importe porumb în acest an, în timp ce surplusul exportabil al României s-a diminuat.

Potrivit estimărilor Comisiei Europene de la sfârşitul lunii august, în acest an recolta de porumb a UE ar urma să se situeze la 50,1 milioane de tone, aproape de minimumul ultimelor două decenii şi cu aproximativ o cincime sub media ultimilor trei ani.

„Dacă în următoarele campanii vom vedea această continuitate a verilor secetoase, aceasta va fi o veste foarte importantă pentru UE dacă suprafeţe cultivate cu porumb şi randamentele continuă să scadă”, a declarat Gabriel Antonio, analist la Expana, care prognozează o creştere de 8% până la 9% a importurilor de porumb din UE în 2026/2027.

În ultimul deceniu, temperaturile maxime din lunile iunie şi iulie în Ungaria au depăşit media din perioada 1961-1990 cu 3,1 grade Celsius. România este la mică distanţă, cu maxime medii de vară cu 3 grade C peste normele istorice.

Recolta de porumb a României este aşteptată să se ridice la 8 milioane de tone în acest an, după ce a evitat seceta gravă care a lovit Europa, dar chiar şi aşa va fi la jumătate faţă de cea din 2018 şi 2019. În cazul Ungariei, recolta de porumb, estimată la 2,5 milioane de tone, ar reprezenta mai puţin de o treime din producţia din anii 2018 şi 2019.

Exporturile au scăzut

De asemenea, datele Comisiei Europene arată că exporturile de porumb ale României au scăzut undeva între 2,2 milioane şi 4,7 milioane de tone între 2023 şi 2025, de la peste şapte milioane de tone la începutul deceniului. Ungaria, de obicei un exportator, va trebui să importe porumb în acest an, a declarat Guvernul de la Budapesta.

Tamas Petohazi, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale din Ungaria, a declarat că mulţi fermieri au renunţat complet la cultivarea de cereale, în timp ce alţii şi-au mai luat un job, deoarece fermele de familie nu îi mai pot susţine. „Avem nevoie de o schimbare de paradigmă”, a spus Petohazi, adăugând că în din cauza lipsei ploilor Ungaria se îndreaptă spre ceea ce el a numit o climă semi-deşertică.

„Apa este factorul cheie”

Cezar Gheorghe de la firma de consultanţă AGRIColumn a declarat că schimbările climatice au fost un factor major în diminuarea suprafeţelor cultivate cu porumb în România, încurajând trecerea la culturile de toamnă şi afectând în mod deosebit micii fermieri. „Din 2020 până în prezent, fermierii însămânţează porumb şi nu recoltează nimic. De ce ai continua să faci asta? La fel şi cu fermele de dimensiuni medii – au semănat, totul a mers bine în perioada de vegetaţie, iar apoi a început seceta, care a pârjolit efectiv zone mari din ţară”, a spus Cezar Gheorghe.

Fermierul Ştefan Moraru a trecut la floarea-soarelui, deoarece această cultură necesită mai puţină apă decât porumbul. „Un an decisiv pentru noi a fost 2020. Am suferit pierderi la toate culturile noastre”, a spus Ştefan Moraru, adăugând că recolta slabă a stat la baza deciziei sale de a investi în irigaţii. Dar chiar şi această strategie are limitele ei. Un canal care alimentează fermele sale cu apă este inactiv de la mijlocul lunii iulie. „Problema este că natura nu cooperează. Poţi cumpăra pivoţi, pompe, conducte şi echipamente de irigaţii, dar fără apă acestea devin inutile. Apa este factorul cheie. Fără ea, toate aceste investiţii sunt egale cu zero”, spune fermierul.

„Problema este că natura nu cooperează. Poţi cumpăra pivoţi, pompe, conducte şi echipamente de irigaţii, dar fără apă acestea devin inutile. Apa este factorul cheie. Fără ea, toate aceste investiţii sunt egale cu zero”

Sursa: Agerpres