Tânăra juristă Oana Iacob-Le Roy s-a născut în Franţa şi are cetăţenie franco-română. Mama ei este bihoreanca Simona Iacob, fostă jurnalistă, antropolog, expertă în educaţie parentală.
Grădiniţa şi clasa pregătitoare le-a făcut în România. Cu bunicii vorbea româneşte, cu dădaca ei vorbea puţin maghiara, cu mama vorbea şi în limba franceză, iar de la desenele animate a învăţat cuvinte în limba engleză. Universul multicultural al Oanei a crescut şi datorită faptului că mergea în vacanţele de vară la mătuşa ei, în Austria, dar a stat şi cinci luni la Cairo, unde tatăl ei, de naţionaliate franceză, era expert al Uniunii Europene pe programe de formare profesională. De multe ori, în districtul Zamalek, mama ei o lăsa să negocieze în bazar dacă dorea să cumpere ceva, pentru a învăţa şi câteva cuvinte în limba arabă.

Şcoala a început-o la Paris, direct în limba franceză. Primele luni a fost puţin mai greu, dar s-a adaptat rapid şi a învăţat foarte repede. Pentru că mama ei, studentă fiind, nu avea de multe ori cu cine să o lase pe Oana, o ducea cu ea la cursurile de la Sorbona, unde printre altele s-a familiarizat de mică cu antropologia culturală sau diplomaţia chinezească, citind şi ea din cursurile mamei. A fost una dintre seminţele sădite în mintea micului copil.

O altă figură importantă în viaţa Oanei a fost bunicul din partea mamei, care a absolvit Agronomia. În copilărie era mereu pe lângă el, mai ales atunci când mergea la casa de la Peştiş, unde se ocupa de gospodărie sau de plantele medicinale.

Din clasa 3-a, Oana s-a mutat la Lyon, unde a absolvit şi liceul. De câte ori la şcoală se organiza un bal mascat sau era o ocazie deosebită, Oana ţinea să se îmbrace în costume populare româneşti păstrate de mama sa. Tuturor colegilor le preciza că e româncă, cetăţean franco-român, şi îi plăcea să le povestească ce frumos este în România. Le vorbea despre bunicul ei şi despre viaţa la ţară. Acasă păstra lângă pat steagul României şi multe obiecte aduse din ţară.

Când la Colegiul din Lyon profesorul de istorie a dat România ca exemplu de ţară săracă, copiii din clasă au început să râdă. Întrebaţi de profesor de ce au reacţionat aşa, copiii au răspuns: „Noi ştim că nu e aşa. Nouă ne-a povestit Oana ce frumos e în România”. Şiacum, de Ziua naţională a României, Oana poartă de fiecare dată cu mândrie un cojoc autentic românesc.

Experienţă acumulată în practică

Pentru studii superioare, Oana a ales să plece la Paris. A absolvit Facultatea de Drept şi a terminat şi doi ani de „Classe supérieure”, care a însemnat pregătire în Drept şi Economie. În primii doi ani de facultate a efectuat două săptămâni de practică la Euronews, iar după licenţă a mai făcut în perioada verii două luni de practică la Ministerul de Interne . Acolo s-a familiarizat cu problemele legate de licenţele de alcool, regimul câinilor periculoşi sau siguranţa la meciurile de fotbal, asumându-și cu responsabilitate fiecare soluţie pe care a trebuit să o dea în funcţie de situaţiile ivite.

Oana deține un master în Drept European de la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne şi un master specializat pe Dreptul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Între cele două mastere, timp de şase luni, Oana s-a aflat la Comisia Europeană, la Direcţia Generală de Agricultură, lucrând pe ajutoare de stat şi aplicarea legislaţiei, cu tot ce ţine de organizarea comună a pieţelor. În Franţa, dacă faci practică mai mult de trei luni eşti plătit, dar pe ea a interesat-o în prinul rând să câştige experienţă.

A făcut apoi practică timp de două luni la Consiliul de Stat francez, secţia Finanţe. Consiliul are o parte consultativă pentru Guvern pe proiecte de lege, dar şi pe partea de procese, pe partea administrativă. În timpul şederii Oanei, la Consiliul de Stat Francez se discuta proiectul de lege pentru reconstruirea catedralei Notre-Dame, după incendiul violent din 2019.

Al doilea masterat l-a făcut în paralel cu practica la compania Danone, pe partea de drept alimentar şi comunicare către consumatori. Practica fiind în perioada Covid, miza era felul în care se comunică pe termeni de sănătate în acel context dificil. Avea întâlniri în fiecare săptămână cu echipele de la cercetare şi marketing, iar pe baza studiilor, se stabilea care ar putea fi mesajele din punct de vedere legal care puteau fi transmise, căutându-se soluţii creative pentru marketing încadrate în cadrul legal.

La Danone erau două echipe, una pentru afaceri de reglementare, iar alta pentru afaceri publice, care participa şi la întâlnirile asociaţiilor europene, unde se discutau problemele din punct de vedere reglementar. Această experienţă a născut în Oana dorinţa de a ţinti mai departe, pe felul în care se configurează legislaţia la nivel european, ceea ce presupunea să se mute la Bruxelles.

În structurile de la Bruxelles

Oana s-a descurcat singură, pe propriile puteri, prin ceea ce a învăţat cu plăcere şi a acumulat. Unii colegi poate găseau mai uşor practică la cabinete de avocatură sau în alte structuri, pentru că părinţii lor, de exemplu, erau deja în domeniu. Ea a demonstrat prin ceea ce ştie că îşi merită locul, motiv pentru care a fost recomandată de fiecare dată ca fiind un profesionist de bună calitate.

Într-o primă fază, a ajuns la un cabinet de afaceri publice, unde a rămas vreo patru ani. Acolo erau mai mulţi clienţi din sectorul alimentar şi cel al sănătăţii, Oana făcând parte dintr-o echipă de consultanţă care îi reprezenta în faţa instituţiilor europene: Comisia Europeană și Parlamentul European. Alţi clienţi erau din mediul de afaceri, care produceau medicamente sau alte produse în domeniul sănătăţii. Pentru aceştia, echipa construia strategii de influenţă pentru anumite legislaţii la nivel european.

„Acolo începi să înţelegi cum se face efectiv o legislaţie la nivel european, care sunt actorii cei mai importanţi, care sunt dinamicile între ei, iar apoi cine are un rol mai puternic la Comisie, cu cine trebuie să discuţi pe anumite subiecte, şi unde pot fi şi anumite blocaje. Unele lucruri se întâmplă la nivel tehnic, altele merg mai sus, către nivelul politic. Tot acest univers legislativ-politic trebuie să îl înţelegi, pentru ca ulterior să poţi să dai sfaturi clienţilor.

La nivel de Parlament îţi dai seama că ai grupuri pe marile familii politice, dar în fiecare grup, delegaţiile din anumite ţări se poziţionează uneori un pic diferit. De aceea trebuie să înţelegi şi care este specificul fiecăruia în parte, pentru că te ajută atunci când dezvolţi o strategie de influenţă”, precizează Oana.

Manager pe afaceri de reglementare

Oana lucrează acum la Asociația europeană a industriei biotehnologiei, fiind de un an manager pentru Afaceri de reglementare în biotehnologie industrială, care vizează alimentaţie, cosmetice sau detergenţi.

„Reprezentăm industria de biotehnologie, companii mari multinaţionale, dar şi companii mici, asociaţii naţionale, hub-uri regionale. Tot ecosistemul, de la cei mai mari, la cei mai mici. Aici, rolul meu este de a fi puntea dintre industrie şi instituţiile europene. Noi ne întâlnim cu membrii asociaţiei, înţelegem care sunt problemele la nivel de companie, care sunt obstacolele pe care ei le văd în legislaţia actuală, ce lipseşte din ea sau ce ar trebui modificat, pe baza cifrelor şi dovezilor. Pe baza acestor informaţii facem poziţii comune pentru industrie și discutăm cu Comisia Europeană, cu europarlamentari, cu statele membre. Aud destul de mult că Bruxelles impune sau Bruxelles a decis, când de fapt Bruxelles, în marea majoritate a cazurilor, e Parlamentul care discută şi cade de acord asupra legislaţiei împreună cu Comisia şi cu Consiliul. Adică şi cu România. Legislaţia este votată şi de România la nivel european”, explică Oana.

Ne aflăm în faţa unui mandat în care Comisia Europeană este conştientă de faptul că biotehnologia reprezintă o resursă strategică, spune Oana. Europa se situează la un nivel înalt pe partea de biotehnologie, bazându-se pe practici vechi cum ar fi fermentaţia, dezvoltând expertiză şi activităţi la nivel european cu companii destul de mari, care de peste 20 de ani aplică procese din biotehnologie pentru a produce diverse produse.

„E un moment în care Europa se confruntă cu mai multe provocări: autonomie strategică, sustenabilitate, dependenţa de combustibilii solizi. Toate chestiunile geopolitice au impact şi în industria europeană dar şi în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Ţinând cont de toate acestea, Comisia Europeană îşi dă seama că biotehnologia poate fi un răspuns la mai multe dintre aceste provocări, pentru că permite tranziţionarea de la procese pur chimice la unele care sunt mai puţin dependente de combustibilii fosili. Acest lucru aduce şi beneficii de sustenabilitate, de competitivitate şi de autonomie în ceea ce priveşte sursa energiei sau alte materii de care avem nevoie în Europa”.

Comisia Europeană şi-a propus să adopte mai multe legislaţii care ar permite sectorului biotech să prospere, precizează Oana, care s-a implicat încă de la început şi care speră ca aceste legislaţii să se finalizeze la mijlocul anului viitor.