După mai mulți ani de negocieri, casa poetului Miron Pompiliu a fost achiziționată de la urmașii acestuia, de către primăria noastră, după mulți ani de negocieri. Casa e situată pe strada care îi poartă numele.

„Această casă memorială completează patrimoniul cultural al orașului nostru, având o valoare deosebită, va fi supusă unui proiect de restaurare și amenajată ca muzeu dedicat poetului șteian. Mulțumim personalului din primărie și consilierilor locali ai orașului nostru, pentru pentru implicarea și concursul acordat în realizarea achiziției, dar și foștilor proprietari pentru colaborarea și înțelegerea de care au dat dovadă in acțiunile de transferare a acestui monument către patrimoniul orașului nostru ”, e mesajul primarului Iulian Balaj.

Prietenul lui Eminescu

Poet, prozator, folcorist, traducător, autor de manuale, Moise Popovici, adică Miron Pompiliu, face parte din selecta galerie a apropiaților lui Mihai Eminescu, alături de: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Samson Bodnărescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Chibici-Revneanu, Veronica Micle .Constantin Pavel, spune că „Miron Pompiliu n-a fost numai un prieten devotat al lui Eminescu, ci, prin cunoștințele sale de poezie și limbă populară, prin solicitudinea omului superior pentru marele poet, a contribuit mult și la desăvârșirea formei în care au luat ființă unele din nepieritoarele creațiuni ale acestuia”. Cu Mihai Eminescu pare să se fi întâlnit în paginile Revistei „Familia ”.

[eadvert]

Moise Popovici, pe adevăratul său nume, s-a născut la 20 iunie 1848, în Ștei, în apropierea Beiușului, ca fiu al preotului Nicolae Popovici și al Anei Popa. Este ales membru onorific al “Societății de leptură a junimei române studioase la Academia de drepturi și Archigimnaziul din Oradea”. Ca urmare a efuzului de a se înrola în armata ungară e silit să treacă in Regat, unde mai întâi se oprește la București, dar din cauza situației financiare precare alege să se stabilească la Iași. După mulți ani, pe la 1886, nebănuind ce-l aștepta, trece pe acasă, pe la Stei, unde pretorele de Vașcău îl urmărește și îl arestează. Miron Pompiliu va petrece două săptămâni în închisoare și va fi eliberat doar în urma intervenției și stăruințelor populației române din Beiuș.

Chinuit de o boală și de teama să nu ajungă ca bunul său prieten Mihai Eminescu, la 14 noiembrie 1897 își trage un glonte în cap. După câteva zile de agonie, în ciuda tuturor eforturilor depuse de doctori, încetează din viață la 20 noiembrie și este înmormântat la 2 decembrie1897, în cimitirul Eternitatea.