O profesoară de învățământ primar la Școala din Petreasa e adusă în atenția publicului de către fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu. Fostul șef al Învățământului din România a simțit nevoia să facă această prezentare într-o postare pe contul său, unde e urmărit de 30.000 de persoane, fiindcă pe învățătoarea Simona Florea „nu o cheamă nicio televiziune, probabil pentru că nu înjură miniștri, nu critică «sistemul», nu se revoltă împotriva vreunei discriminări abstracte și nici nu bate din picior pentru că ar fi nedreptățită cu ceva. În pandemie, Simo s-a gândit să facă ceva util și a deschis canalul de youtube «Florea Camelia Simona», în care are animații educative, foarte reușite zic eu, pentru cei mici. Făcute de ea, fără sprijinul nimănui, din banii ei, din timpul ei, cu entuziasmul ei”.

[eadvert]

În opinia fostului ministru, profesoara din Petreasa face parte din acea categorie a a „diamantelor ascunse, oamenii care, acolo «jos», se străduiesc și fac viața celor din jur puțin mai bună”. Daniel Funeriu a descoperit-o pe învățătoarea din Petreasa după ce aceasta i-a scris, iar titlul propus de fostul ministru pentru un reportaj e: ”Am 48 de ani și de 30 de ani lucrez la catedră, dar acum am înțeles că e nevoie să mă reinventez puțin”. „Remarcați sensibilitatea: «e nevoie» a spus Simo. Nu «trebuie», nu «ni se cere», nu «vreau». «E nevoie»”, spune Daniel Funeriu.

Pledoarie pentru o platformă

Simona Claudia Florea a predat la Școala Gimnaziala nr. 1 din Remetea timp de 15 ani la două clase simultan, iar apoi încă 15 ani la patru și ulterior, cinci clase. În 5 clase avea 20 de copii, în 2018, an în care a descoperit că are cancer și a început să lupte cu această boală: chimioterapie, operații. Atunci, fiindcă se simțea epuizată, s-a mutat la Școala din Petreasa. „De atunci am rămas tot la această școală, care e pe cale de desființare. Sunt patru elevi care au frecventat cursurile online, dar opt elevi au fost permanent absenți în acest an. Teoretic, am 12 elevi în cinci clase simultane, dar practic am doar patru elevi în trei clase. Cei patru elevi din clasa mea nu au avut probleme”, descrie profesoara condițiile în care și-a desfășurat activitatea, dar care nu au demobilizat-o.

Iată ce i-a scris profesoara Simona Florea lui Daniel Funeriu: „Deși învățământul românesc e atât de blamat, mai suntem mulți dascăli pasionați de meseria noastră și care credem că putem face încă mult pentru școala românească. Cum ar fi, de exemplu, ceea ce spune fostul ministru, Mircea Miclea, a cărui viziune clară și transparentă pare să nu se regăsească în agenda actualului ministru. Domnul Miclea își imaginează o platformă în care toată materia ar trebui să fie sub forma unor lecții filmate, pe clase, începând cu clasa I și până la a XII-a. Ceva gen Khan Academy. Nu știu de ce, dar nimeni dintre cei din minister nu se gândește la asta. Deși cred că ar fi o mulțime de profesori care ar face cu pasiune așa ceva. Și nu doar lecții filmate, ci pregătite cu multă grijă, folosind diferite aplicații, animații, astfel încât lecțiile să fie interactive, atractive pentru elevi”, spune profesoara.

Academia Khan este o organizație educativă non-profit, creată în 2006 de către educatorul Salman Khan, cu scopul de a crea un loc accesibil în care oamenii să beneficieze de educație.Organizația produce scurte prelegeri în formă de videoclipuri. Website-ul său include de asemenea exerciții practice suplimentare și instrumente pentru educatori. Toate resursele sunt disponibile pentru utilizatorii site-ului.

Profesoara Simona Florea spune că un asemenea instrument nu e necesar doar fiindcă e pandemie, „ci pentru că suntem în secolul al XXI-lea, iar elevii ar trebui să aibă oricând acces la materia pe care nu au înțeles-o sau pe care doresc să o consolideze. În luna august, am început un canal de YouTube, pe care îl vedeam ca o sursă de sfaturi pentru părinți, atât de speriați de pandemie și de școala online. Câteva materiale au avut mii și zeci de mii de vizualizări, pentru că toată lumea avea nevoie să știe că lucrurile sunt sub control, că școala merge mai departe, că ne vom descurca. Apoi, în ianuarie, am înțeles că pot face ceva diferit. Să ajut elevii cu lecții animate, la care ei pot reveni oricând simt că nu au înțeles. Cu siguranță, mulți dintre colegii mei ar putea face așa ceva, doar că din proprie inițiativă nu au curaj, iar inspectoratele și ministerul se pare că nu văd asta ca o prioritate.

Acesta e motivul pentru care vă scriu. Poate dumneavoastră înțelegeți că școala trebuie să fie altfel, elevii trebuie ajutați, părinții și profesorii trebuie încurajați să gândească puțin diferit și să acționeze… altfel. Poate puteți promova inițiativa celor ca mine. Credeți-mă, avem profesori valoroși. Lipsește un pic de viziune și de mobilizare. Asta e ceea ce fac eu. Sunt o începătoare. Până nu demult, nu știam cum să fac o animație. Am 48 de ani și lucrez de 30 de ani la catedră, dar acum am înțeles că e nevoie să mă reinventez puțin.”

Profesoara din Petreasa aduce în atenție situația acelor dascăli dedicați, care nu au cele mai mari satisfacții la catedră, dar care fac tot ce pot pentru ca elevii lor să vină la școală, să nu abandoneze.

„Aud mereu că dascălii ar trebui să fie plătiți în funcție de performanțele obținute. De acord. Excelența e normal să fie recompensată…. Dar, mai suntem și noi. Care trebuie să sintetizăm, să prioritizăm și să reducem totul la a învăța să scrii, să citești și să faci calcule simple. Și dincolo de asta, să te apropii de ei, să afli că e un vis să devii polițist în Germania, sau să încerci să îi explici elevului de 13 ani că e atât de important să ai o meserie. Câteodată visez și eu să am o singură clasă, să am elevi interesați, care citesc, sunt conștiincioși, ai căror părinți se implică în tot ce înseamnă școală și educație. Și apoi îmi dau seama că elevii mei, cei puțini, de la școala mea mică, de care nu a auzit prea multă lume, au nevoie ca cineva să le arate că viitorul lor poate fi altfel, diferit față de cel al părinților lor.

Pentru cei care credeți că o carieră spectaculoasă trebuie să îți aducă bani și recunoaștere, vreau să știți că încep să realizez tot mai mult că mulțumirea sufletească vine atunci când acești copii încep să vadă lumea diferit. Că încep să viseze. Și vreau să știți că excelența pentru noi este… atunci când ei vin la școală”, spune profesoara.