CJUE a trimis cazul spre rejudecare la Tribunalul UE. Statul Româna a plătit deja aceşti bani către fraţii Micula în decembrie 2019, după ce oamenii de afaceri au blocat conturile Romatsa, Nuclearelectrica şi Conpet pentru recuperarea banilor.

[eadvert]

Guvernul a plătit din Fondul de Rezervă suma de 912,5 milioane lei, astfel încât Romatsa – adică regia care dirijează traficul aerian din România – să nu își înceteze funcționarea. Plata a fost făcută în baza unui titlului executoriu în România în hotărârea arbitrală din dosarul arbitral nr. ARB/05/20, pronunțată de Curtea de Arbitraj Internaționala a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (Cauza Micula)”.

Procesul a început în 2013, ca urmare a sistării în 2004 de către Guvernul Năstase a ajutorului de stat acordat către trei companii deținute de frații Micula, Curtea arbitrara a luat decizia ca statul să plăteasca 84 milioane de dolari.

Acum, Curtea de Justiție a UE vorbește despre erori ale Tribunalului UE, afirmând că „măsura de ajutor vizată a fost acordată după aderarea României la Uniune, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând Comisia necompetentă ratione temporis să adopte decizia în litigiu”.

Conform unui comunicat al Curții de Justiție a Uniunii Europene din 25 ianuarie 2022 „Hotărârea în cauza C-638/19 P, Comisia/European Food și alții Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat necompetența Comisiei de a examina, în lumina dreptului ajutoarelor de stat, despăgubirea plătită unor investitori suedezi de către România în executarea unei hotărâri arbitrale .Deși această hotărâre a admis argumentația acestor investitori potrivit căreia acest stat membru abrogase în mod nelegal o schemă de stimulente fiscale înainte de aderarea sa la Uniune, măsura de ajutor vizată de Comisie a fost totuși acordată după această aderare ”.

Sumele obținute de frații Micula sunt în baza unui tratat din2002 dintre Regatul Suediei și România, tratat privind promovarea și protejarea investițiilor al cărui articol 2 alineatul (3) prevede că fiecare parte contractantă va asigura întotdeauna un tratament just și echitabil investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante. În plus, tratatul prevede că diferendele dintre investitori și țările semnatare sunt soluționate de un tribunal arbitral. În 2005, în cadrul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, guvernul român a abrogat o schemă națională de stimulente fiscale în favoarea anumitor investitori în regiuni defavorizate.

„Apreciind că, prin abrogarea schemei de stimulente fiscale, România și-a încălcat obligația de a asigura un tratament just și echitabil investițiilor lor în conformitate cu tratatul , mai mulți investitori suedezi au solicitat constituirea unui tribunal arbitral în vederea obținerii reparării prejudiciului cauzat. Prin hotărârea arbitrală din 11 decembrie 2013, acest tribunal a obligat România la plata către respectivii investitori a sumei de aproximativ 178 de milioane de euro cu titlu de daune interese. În pofida faptului că Comisia Europeană a pus în gardă în diferite rânduri autoritățile române cu privire la necesitatea de a respecta în acest dosar normele și procedurile aplicabile în materia ajutoarelor de stat, acestea au plătit investitorilor suedezi despăgubirea acordată de tribunalul arbitral ”, se arată în comunicatul CJUE.

În 2015, Comisia a calificat plata acestei despăgubiri drept ajutor de stat incompatibil cu piața internă, a interzis punerea sa în aplicare și a dispus recuperarea sumelor deja plătite. Sesizat cu mai multe acțiuni, Tribunalul a anulat această decizie , în esență pentru motivul că Comisia a făcut uz retroactiv de competențele sale pentru fapte care erau anterioare aderării României la Uniune la 1 ianuarie 2007.

”Tribunalul a plecat astfel de la premisa că ajutorul vizat fusese acordat de România la data abrogării schemei de stimulente fiscale, și anume în anul 2005. În recurs, Curtea, întrunită în Marea Cameră, a anulat această hotărâre a Tribunalului și a confirmat competența Comisiei de a adopta decizia în litigiu, trimițând cauza spre rejudecare”. Curtea consideră că acordarea ajutoarelor de stat este o ”măsură susceptibilă să determine o denaturare a concurenței de natură să afecteze schimburile dintre statele membre. În speță, Curtea constată că dreptul la repararea prejudiciului invocat de investitorii suedezi, deși izvorăște din abrogarea, cu încălcarea tratatului, a schemei de stimulente fiscale de către România, nu a fost conferit decât prin hotărârea arbitrală din 11 decembrie 2013, care nu doar că a constatat existența acestui drept, dar l-a și cuantificat. Prin urmare, abia la finalul procedurii arbitrale investitorii au putut obține plata efectivă a despăgubirii, chiar dacă aceasta vizează parțial repararea prejudiciului pe care pretind că l-au suferit pe parcursul unei perioade anterioare aderării României la Uniune ”,se arată în comunicatul CJUE.