Stagiunea din prima jumătate a anului 2025 a Salonului cultural orădean s-a încheiat cu Gala prozei feminine orădene, un eveniment organizat în 28 mai de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în Sala de Conferinţe. Amfitrionul întâlnirii a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul instituției muzeale orădene, sarcină preluată mai târziu de lect. univ. dr. Florin Ardelean.

Gala Prozei Feminine Orădene

Prof. univ. dr. Ion Simuț, inițiatorul Galei prozei feminine orădene și coordonatorul Salonului cultural orădean, promovează dialogul artelor, completând astfel spaţiul cultural al oraşului. „Obiectivul nostru principal este să punem în valoare patrimoniul regional şi potenţialul creator al zonei”, a spus Ion Simuţ, prezenţa prozatoarelor orădene reprezentând un moment inedit.

Salonul cultural orădean a invitat la această întâlnire prozatoarele Livia Banu, Lili Crăciun, Elvira Istrate Groza, Felicia Kovács-Stratone, Simona Mihuțiu, Claudia Elena Peter, Delia Terțan Nandra, cu scopul de a-şi prezenta activitatea, de a fi cunoscute de comunitate şi de a-şi promova cărţile publicate.

Cu această ocazie a fost lansat şi un Catalog al prozatoarelor orădene, care cuprinde informații biografice și prezentări ale operei fiecăreia dintre scriitoare. Prezentările sunt semnate de Florin Ardelean, Ligia Mirișan, Elisabeta Pop și Ion Simuț.

Florin Ardelean şi Ion Simuţ

„Galei prozei feminine orădene nu presupune o proză feministă în sensul feminismului contemporan. Nu este o proză provincială. Este o proză de mai multe feluri: poliţistă, analitică, romance, psihologică, autobiografică, autoanaliză de familie, confesiune… Asistăm la un fenomen creator extraordinar”, a punctat Ion Simuţ, invitând profesorii de limba română prezenţi în sală să solicite întâlniri între elevi şi invitatele salonului.

Prima prozatoare care şi-a prezentat activitatea a fost Livia Banu. Ingineră de profesie, lucrează în Biroul pentru Cooperare Transfrontalieră Oradea în funcţia de director executiv. A publicat romanul poliţist „Cazul unui Incendiu Art-Nouveau” la Editura Primus din Oradea, în 2023.

Livia Banu şi Lili Crăciun

„Scriu pentru că nu îmi place munca. De mică nu mi-a plăcut. Am început a orice infractoare cu o contravenţie: cu cititul. Citesc de la patru ani, la cinci ani citeam bine poveşti, şi după cum veţi vedea, am rămas la poveşti”, şi-a început confesiunea, în spirit de glumă, Livia Banu.

Mărturiseşte că scrie poveşti pentru că sunt mai pe gustul marelui public. A ales să scrie despre Oradea pentru că acum este la modă, dar încă nu a câştigat niciun ban din scris, ba chiar este pe minus. Subiectul cărţii sale este o crimă în zona Pieţei Unirii, care a avut loc la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. Acum lucrează la o poveste nouă, tot legată de Oradea, în zona Cetăţii, şi care va pleca de la „adevăr şi ştiinţă”.

Lili Crăciun, juristă, din 2016 este pensionară. A renunţat la meseria de notar pblic pentru a se apuca serios de scris. Din 2024 este membră a Uniunii Scriitorilor din Oradea, Filiala Arad. Are mai multe cărţi publicate: „Călătoria” la Editura Eubeea, Timişoara 2015, care a apărut şi în limba spaniolă la Editura Tandaia din Santiago de Compostela, în 2017. „Călătoria” a fost trasformat în scenariu de film şi piesă de teatru în limba engleză, publicate în SUA de Ross Massbaum, membru al Asociaţiei Scenariştilor Americani. Alte cărţi publicare sunt: „Menajerele soacrei mele”, povestiri (Ed. Eubeea Timişoara, 2016), romanul „Prizonieri ai umbrelor” (Ed. Eikon Timişoara 2018), romanul „Paşaport spre paradis” (Ed. Primus Oradea, 2019), povestirile „Şopârle cu cheiţă” (Ed. Primus Oradea, 2019), romanul „Ancora” (Ed. Primus Oradea, 2022), povestirile „Din colţul prispei” (Ed. Primus Oradea, 2022) şi romanul „Codicilul” (Editura pentru Artă şi Literatură Bucureşti, 2024).

Lili Crăciun scrie o proză analitică, din viaţa reală, „puţin cam dureroasă”. În discursul său, a invitat publicul, cititorii, să promoveze oamenii de cultură din Oradea prin mijloacele media, pentru că merită.

Lili Crăciun şi Elvira Istrate Groza

Elvira Istrate Groza este profesoară de filosofie la Colegiul Naţional „Mihia Eminescu” din Oradea, doctor în filosofie la Universităţii „Babeş Bolyai” Cluj-Napoca, premiată cu premiul Mentor de către Fundaţia Pentru Comunitate, MOL, România, în 2016. A pubicat volumul „Ce nu a scris tata în Condică”, anul trecut, la Editura Eikon din Bucureşti. A mai publicat Eseu: fenomenalizarea timpului în concepţia lui Mircea Eliade, în 2006, la Editura Propopress din Cluj-Napoca şi este co-autoare în publicaţii de filosofie. Prozatoarea a mărturisit că volumul „Ce nu a scris tata în Condică” a plecat de la însemnările tatălui său, pe care nu l-a putut înţelege, cu care nu a putut vorbi aşa cum ar fi trebuit şi pe care nu l-a putut iubi aşa cum se iubeşte. Însemnările le-a găsit în caietul lui, lăsat ca testament, o condică de serviciu ca pădurar. Au îndoioşat-o într-atât încât s-a apucat să scrie despre viaţa lui „înghesuită în tabele”, şi toate tăcerile lor împreună. La final, Elvira Istrate Groza a punctat faptul că îşi doreşte o gală a prozei care să reunească toţi scriitorii din Oradea.

Ion Simuţ şi Felicia Kovács-Stratone

Felicia Kovács-Stratone este medic stomatolog. A cochetat de-a lungul timpului cu scrisul. A publicat anul trecut romanul „Iadul Inoccenţilor” la Editura Letras, Otopeni. Mărturiseşte că scrisul a venit dintr-odată. A început să scrie pe foile de reţete, iar mai apoi pe tableta soţului. Cartea sa de debut este scrisă la persoana întâi şi explorează un subiect de mare actualitate, consumul de droguri şi urmările sale nefaste. „Povestea Anei-Flavia e un lung monolog, o confesiune, o spovedanie”, scrie despre carte Elisabeta Pop.

Simona Mihuţiu este medic oncolog la Spitalul Clinic Pelican Oradea. Din 2007 este şi lector la Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea. Este membră a Asociaţiei medicilo-scriitori din România şi membri UZPR. Din 2022 face parte din colectivul de redacţie al revistei „Vatra Veche” din Târgu Mureş. Are patru publicate patru romane: „Fereastră spre mâine”(2019), „Destinul, o jucărie stricată”(2020), „Puteam fi eu” (2022) şi „Fuioare otrăvite” (2024).

A publicat şi volume de proză scurtă: „Liberi să (nu) gândim – Amintiri despre trecutul din noi” (2021), „Când întâmplările te găsesc – pagini de umor” (2023), „Povestiri de la Senior Help” (2023), carte apărută anul trecut şi în limba spaniolă la Editura Circulo Rojo, în Spania.

I-au fos tpublicate şi patru volume de poezie: „Geometrii de suflet” (2021), „Secundele pierdute ale poeziei” (2022), „Şoapte din spirala tăcerii” (2024) şi „Mai are rost” (2024).

Este prezentă şi în dramaturgie cu volumele: „Speranţa nu urcă niciodată cu liftul” (2023), piesă care se joacă la Teatrul Regina Maria din Oradea, carte apărută şi în limba francezăşi limba spaniolă, dar şi volumul „Ispitele Gloriei”, apărută anul acesta. Simona Mihuţiu are şi o bogată activitate publicistică în mai multe reivste din ţară.

Simona Mihuţiu şi Delia Terţan Nandra

În cuvântul său, prozatoarea a menţionat nevoia de cultură, salutară fiind organizarea acestui salon cultural. Adresându-se tinerilor aflaţi în sală, le-a amintit că fiecare s-a npscut cu un har. „Important este să ni-l recunoaştem şi să îl valorificăm. Este foarte important să păşim pe calea visului nostru, cu perseverenţă. Când eram de vârsta vostră, să ştiţi că visam să devin scriitoare. Am scris primele poveşti atunci, în acea perioadă. Întâmplarea a făcut, decizia a fost să devin medic. Mi.am făcut meseria cu pasiune, nu regret. Dar la un moment dat, pe firul vieţii, s-a întâmplat să scot din sertarul sufletului acest vis, de a deveni scriitoare”, a mărturist Simona Mihuţiu.

Claudia Elena Peter este profesoară de Arte Vizuale/Design Textil la Liceul de Arte Oradea. A publicat romanul de război „Departe spre acasă” (2011), proză scurtă „Desene cu se(crete)” (2017), romanul „Casa cu cinci ferestre” (2022), romanul „Apropo, sunt nemuritor” (2023), şi este prezentă şi în maimulte antologii de proză scurtă. Ca artist plastic a participat la numeroase expoziţii de grup şi este membru al Uniunii Artiştilor Platici.

„Îmi place să scriu despre oameni, îmi place să scot prin scris tot felul de gânduri, de traume, de monştrii. Îmi place să scriu despre artişti, atât despre partea lor bună cât şi despre partea mai puţin bună, pentru că arta se coace şi din bine, şi din rău totdeauna”, spune Claudia Elena Peter, care aminteşte că atât prozatorii cât şi artiştii au nevoie de vizibilitate.

Delia Terţan Nandra şi Claudia Elena Peter

Delia Terţan Nandra profesează ca medic primar neurolog, doctor în medicină, cu competenţe în ecodoppler cerebral, în electroencefalografie, atestat pentru injectare de toxină botulinică şi în hoemopatie.

A publicat volumul de eseuri „A doua schimbare la faţă” (2010), proză scurtă şi confesiuni „Raportul de gardă” (2021) şi romanul „Cântecul tău” (2024). A publicat eseuri, poezii şi povestiri în mai multe antologii. Delia Terţan Nandra pregăteşte o nouă carte, despre medicii oncologi, dedicată fiinţei de care este legată „cu toate firele posibile şi imposibile” pentru a o încuraja în specialitatea aleasă.

Gala a beneficiat de momente muzicale susținute de elevi ai Liceului de Arte Oradea (Mierluţ Nicolas – vioară, Petricău Maya – pian, Motoc Alexia – canto clasic).