„Dragi frați și surori! Prima frază a Scrisorii către Evrei ne conduce spre lumina liniștită a sărbătorii Sfântului Crăciun. Autorul scrisorii adresează aceste cuvinte acelor iudeo-creștini care încă își căutau calea spre viața de mărturie și cărora le era greu să împace radicalitatea chemării lui Cristos cu tot ceea ce crezuseră până atunci ca membri ai poporului ales. Scrisoarea însă le îndreaptă privirea spre esența Evangheliei: în urmarea lui Cristos are loc întâlnirea personală cu Dumnezeul cel viu și adevărat, o întâlnire care ne cheamă la deschidere și la dăruire deplină.
Această frază dorește și astăzi să ne ridice deasupra nivelului obișnuinței. De multe ori se întâmplă ca să privim din exterior realitățile credinței – suntem prezenți, și totuși rămânem la distanță, ca și cum doar am observa evenimentele fără a fi deschiși la schimbare. Crăciunul poate rămâne doar un decor sau o atmosferă trecătoare, dacă nu avem curajul să așezăm simplitatea ieslei din Betleem în realitatea concretă a vieții noastre.
Crăciunul este însă o invitație să facem un pas înainte. O chemare de a ieși din starea de simplă contemplare și, de a recunoaște că Dumnezeul dorește să se întâlnească cu noi și astăzi, chiar în liniștea sărbătorii. Evenimentul din Betleem, așa cum ni-l transmite Sfântul Luca, tocmai despre această întâlnire vorbește. Liniștea privegherii de noapte a păstorilor este brusc întreruptă de glasul îngerilor, iar izvorul luminii pe care îl descoperă îi cheamă la adorare. Misterul Crăciunului strălucește și astăzi în același fel: se naște în liniște, și pune în mișcare întreaga lume.
Dragi Frați și Surori!
Să pornim la drum pentru a ne întâlni cu Dumnezeul! Este o chemare, care poate aduce speranță nouă în viața noastră dacă permitem să ne atingă Lumina care strălucește în ieste. Să pregătim un loc în sufletul nostru, în familiile noastre și în comunitățile noastre, unde această lumină să poată găsi adăpost și să pătrundă întreaga noastră ființă.
Primul pas pe drumul către întâlnirea cu Dumnezeul este liniștea, cea exterioară și interioară, care nu este doar o dispoziție specifică Crăciunului, ci izvorul adevăratei bogății sufletești. Omul își trăiește adevărata demnitate atunci când, în liniștea inimii, își regăsește echilibrul existențial. Dumnezeul a ales această cale când a venit în mijlocul nostru: nu pe străzile zgomotoase, ci într-o iesle modestă, în îmbrățișarea unei nopți liniștite, unde fiecare om se simte acceptat, iertat și iubit.
Atât de simplă și totuși atât de pătrunzătoare este această poveste: „să ne oprim astfel în fața ieslei și să privim la Cel care nu spune și nu face nimic, ci pur și simplu este prezent. Iar această tăcere este un cuvânt care ne vorbește. Este pur și simplu prezent. Dar prin faptul că este acolo, neputincios și totuși strălucitor, acolo este însuși Dumnezeul, Dumnezeul pentru noi.”¹ Fie ca această liniște a întâlnirii să lumineze casele noastre și să ne încurajeze pe calea împăcării, a iertării și a iubirii.
Al doilea pas este prezența. În timp ce lumea cere adesea de la noi eficiență și rezultate rapide, Dumnezeul pășește în istorie cu totul altfel. Prin imaginea Sfântului Crăciun, Dumnezeul vrea să ne conducă la o reconsiderare a relațiilor noastre: El caută cea mai pură și mai personală relație, din care se naște pentru noi speranță și bucurie nouă. „Coborârea lui Dumnezeu între noi nu a fost o faptă eficientă. Orarul lui Isus nu a avut un parcurs logic. Prezența Lui nu a avut utilitate sau impact măsurabil. Și totuși, tocmai aceasta este revelația: Dumnezeu este pur și simplu acolo unde suntem noi, așa cum suntem noi.” Crăciunul va fi plin de binecuvântări doar dacă ne întărim în această prezență a lui Dumnezeu.
„În aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile. Acesta, fiind strălucirea gloriei și chipul ființei sale și ținând toate prin cuvântul puterii sale,” (Evr 1, 2-3)
Dragi Frați și Surori!
Scrisoarea către Evrei continuă, și nu doar ne amintește de trecut, nu doar dorește să fie o călăuză pentru prezent, ci ne dezvăluie și viitorul pentru care toate au fost create, viitorul în care „toate prin El s-au făcut”. Avem nevoie de această speranță, de această încurajare. Avem nevoie să nu ne potmilim în căderile și slăbiciunile noastre. Avem nevoie să descoperim în Pruncul Isus posibilitatea unui nou început. Ceea ce mulți caută fără rezultat, s-a arătat la Betleem în tăcere și pace. Pentru noi a venit. Pentru noi S-a făcut om. Pentru noi S-a făcut trup Cuvântul în planul eliberator al lui Dumnezeu. De aceea, „Crăciunul înseamnă a deveni din nou copil împreună cu Pruncul Isus, pentru ca în El, prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, să putem începe din nou.”³ Fie binecuvântată liniștea acestei sărbători, fie binecuvântată prezența noastră cotidiană, astfel încât întreaga noastră viață să poată deveni un Betleem, un loc și un timp în care se naște Dumnezeul. Cu aceste gânduri Vă doresc tuturor un Crăciun fericit, binecuvântat și bogat în haruri!
Citiți principiile noastre de moderare aici!