„Fecioară curată, bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. Veseliți-vă, popoare”!
Dragi credincioși,
„Bucuria evangheliei umple inima și viața celor care se întâlnesc cu Isus”, aducând lumină și binecuvântare. Astăzi, trăim și noi bucuria acestei întâlniri cu Domnul cel Înviat! „Cu moartea pe moarte călcând…”, după cum spune troparul Învierii, cei care se lasă mântuiți de Isus sunt eliberați de păcat, de tristețe, de golul sufletesc și de izolare. „Cu Isus Cristos, bucuria se naște și renaște mereu.” Veseliți-vă, popoare!
Isaia, în Vechiul Testament, profețește: „El a fost străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre… și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat.” Da, noi toți, creștinii, am păcătuit, dar acum, prin iubirea necuprinsă a lui Dumnezeu, suntem vindecați. Pentru multele fărădelegi ale omenirii, Cristos a trecut prin pătimire: „a murit, a fost îngropat, a înviat și s-a arătat. Iubirea Tatălui L-a înviat pe Cristos prin puterea Spiritului.”
Isus Cristos, „asemenea lui Iona, care a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului”, a înviat a treia zi, precum spun Scripturile, și ne cheamă „să reînnoim întâlnirea personală cu El, în orice loc și situație ne-am afla.” Pentru că El este „speranța, este darul prin care Dumnezeu ne ține în picioare, este acea putere interioară care ne susține în fața dezamăgirilor vieții și ne permite să mergem înainte cu bucurie.”
Dragi credincioși,
Suntem în Anul Iuliu Hossu, un an plin de lumină și de aduceri aminte. Să ne lăsăm călăuziți de cuvintele Cardinalului: „Credința noastră este viața noastră.” Persecutorii Bisericii au fost convinși că au pecetluit definitiv piatra pe mormântul ei și pe cel al episcopilor noștri. Cu toate acestea, deși au trecut 40 de ani de tăcere, perioada de pribegie a Bisericii Greco-Catolice are o încărcătură simbolică profundă, un timp biblic ce răsună în istorie: 40 de zile și 40 de nopți a durat potopul; 40 de zile și 40 de nopți a petrecut Moise pe muntele Sinai; 40 de ani a rătăcit poporul lui Israel prin pustiu, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței; 40 de zile a postit și a fost ispitit Isus în deșert, înainte de a-Și începe propovăduirea; 40 de zile au trecut de la Înviere până la Înălțarea Domnului. Acest timp binecuvântat reflectă speranța neclintită în Domnul și biruința finală a adevărului și a dreptății lui Dumnezeu. „Această speranță este darul prin care Dumnezeu ne ține în picioare…”.
Astăzi, în lumina acestei speranțe, ne ridicăm și cântăm împreună cu toți martirii: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a răsărit; saltă acum și te bucură, Sioane”; „Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință.”
„Învierea va străluci, nelegiuirea nu va rămâne biruitoare, minciuna se va destrăma, iar adevărul va străluci biruitor”, spune Cardinalul Iuliu Hossu în memoriile sale. Aceste cuvinte ne înalță și ne ajută să cântăm cu toată ființa noastră în ziua de Paști: cu adevărat, Cristos a înviat! Căci, Biserica noastră a renăscut din întuneric prin puterea lui Hristos, iar din tăcerea ei s-a ivit o lumină vie, care dăinuie în credință, curaj și speranță.
Dragi credincioși,
Vă îndemn să vă aduceți aminte de acele momente pline de durere, când „Maria Magdalena stătea afară, lângă mormânt, plângând; și pe când plângea…”, doi îngeri o întreabă cu blândețe: „Femeie, de ce plângi?” Iar răspunsul ei, cuprins de jale, răsună în toată tristețea lumii: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.”
Câtă durere, câtă pierdere, câtă tristețe și deznădejde răsună în acest strigăt: „L-au luat pe Domnul și nu știu unde L-au pus!” În acele momente, Maria Magdalena își aduce aminte de păcatele sale, dar și de iertarea divină a Domnului; își amintește de greutățile și prejudecățile oamenilor, dar mai ales de iubirea milostivă și necondiționată a lui Isus. Lacrimile ei se transformă în semințe de bucurie, iar drumurile frânte devin căi de comuniune deplină cu Domnul.
Și noi, adesea, suntem purtați de vânturile tristeții și încercați de dureri ce par fără sfârșit. Fiecare zi aduce alte încercări, alte poveri. Rătăcim uneori pe cărările strâmbe și încurcate ale vieții, dar chiar și în mijlocul acestor încercări, răsună în inimile noastre strigătul de bucurie al Mariei: „Învățătorule!” – un strigăt de eliberare, de recunoaștere, de speranță reînviată. Este strigătul ucenicilor „când L-au văzut pe Domnul”. Este strigătul întregii umanități, eliberată din ghearele păcatului și ale morții. Este și strigătul nostru de biruință: „Învățătorule!” Este Ziua Învierii – popoare, luminați-vă!
Iubiți credincioși,
În mijlocul vremurilor tulburi ale lumii de astăzi, suntem chemați să ne bucurăm cu inimă curată – căci astăzi este Ziua Învierii: „Să ne luminăm, popoare, în lumina Celui ce a biruit moartea.” Lumea aceasta ne poate oferi confortul, satisfacțiile și plăcerile sale efemere. Dar noi, creștinii, suntem chemați să privim dincolo de toate acestea și să căutăm bucuria profundă și nestrămutată, care vine doar din taina Învierii. De multe ori, lumea ne pare întoarsă pe dos, răsturnată, plină de confuzie și încercări. Însă Dumnezeu ne cheamă să fim lumina ce străbate întunericul, să fim coerenți și autentici, să nu uităm că L-am întâlnit pe Cristos – și acea întâlnire ne-a transformat viața, dăruindu-ne un nou orizont și o nouă dimensiune a existenței.
Dincolo de războaie și amenințări, dincolo de apăsările și neliniștile fiecărei zile, dincolo de împlinirile superficiale, de izolarea și tristețea care ne înconjoară, rămân viața, speranța și bucuria adevărată în Cristos. Noi, creștinii, avem partea cea bună: „Împăratul vine smerit și biruitor”, „trecându-ne din moarte la viață și de pe pământ la cer.” El, Domnul timpului și al istoriei, luminează întunericul și deschide inimii noastre orizontul vieții adevărate, pline de iubire.
Dragii mei,
„Nu vă temeți! Deschideți larg porțile lui Cristos!” „Îndrăzniți, Eu sunt, Domnul!” „Strigați de bucurie, cerurilor, bucură-te, pământule, și tresăltați de bucurie, munților, pentru că Domnul a mângâiat poporul Său.”
Așadar, iubiți credincioși, în lumina acestei sărbători sfinte, să pășim cu inimi curate pe calea credinței, întăriți de biruința lui Hristos asupra morții și mângâiați de speranța care nu înșeală.
Să fim vestitori ai Învierii prin viața noastră, să aprindem lumina în sufletele celor din jur și să nu obosim niciodată să rostim, cu credință vie și bucurie deplină: Cristos a înviat!
+ Virgil Bercea
Episcop
Programul din Săptămâna Mare de la Catedrala greco-catolică „Sfântul Nicolae”
Citiți principiile noastre de moderare aici!