Există un erou în fiecare din noi, fie că suntem tineri sau la o vârstă înaintată, liber profesioniști sau avem un loc de muncă stabil, familiști ori necăsătoriți. Toți avem ceva de oferit.

[eadvert]

Ceva de oferit au și cei 125 de tineri care urmează cursurile de prim–ajutor oferite de Serviciul Județean de Ambulanță Bihor sau cei care deja practică de peste un an voluntariatul aici.

Serviciul de Ambulanță Bihor a început o nouă serie de cursuri pentru voluntari. La acestea s-au înscris inițial peste 400 de persoane. Dintre acestea au rămas 125, ne spune medicul Liciniu Venter, managerul Ambulanței Bihor.

Crina Dobocan: Domnule dr. Liciniu Venter, Serviciul de Ambulanță Bihor a început o nouă serie de cursuri pentru voluntari. La acestea s-au înscris inițial peste 400 de persoane. Câți cursanți au rămas după primul test?

Dr. Liciniu Venter: 125 de voluntari urmează cursuri, un curs ține 8 ore, vor face șase cursuri: teorie și practică. Când vor termina cursurile vor da un examen, iar cei care vor promova examenul vor intra ca voluntari în cadrul serviciului. O parte dintre ei vor merge la substațiile noastre din județ, iar o parte vor rămâne în Oradea și vor merge cu echipajele la solicitări.

C.D. Cât de utili sunt acești voluntari în munca pe care o derulați în teren?

Dr. L. V: Ne ajută foarte mult, mai ales la echipajele cu asistent, unde avem numai o asistentă și ambulanțier. Dacă este voluntar de sex masculin este chiar binevenit, că ajută chiar la transportul pacientului. Dacă trebuie transportat cu targa, ajută la transportul trusei, defibrilatorul, la un caz de stop cardiorespirator poate și el să ajute să țină o perfuzie, să dea medicația din trusă la asistent, deci ajută. La început s-au înscris undeva peste 400 de doritori care să intre în programul de voluntariat și ei după ce s-au înscris au dat un examen și au rămas 125. Acei 125 fac cursul și după aceea vor mai da încă un examen ca să intre pe mașină.

C.D.: Cine predă aceste cursuri?

Dr. L.V.: Aceste cursuri sunt susținute de către formatorii centrului nostru de formare, adică asistenți și medici. La cursuri li se predă suportul vital de bază, elemente din suportul vital avansat, traumă, tot așa, primul ajutor în traumă, cam cu ce pot ei să ajute echipajul de urgență.

C.D.: Cât de serioși sunt acești voluntari, că presupun că la început entuziasmul este mare, rămâne acesta pe parcurs?

Dr. L.V.: Așa este. La început entuziasmul este mare, toți vin, toți doresc, toți vor să facă, după aceea se diluează acest entuziasm. Fiecare are un program stabilit, trebuie să facă cel puțin trei ture de 12 ore pe lună. Dacă nu fac din start ei sunt excluși din programul de voluntariat și nu mai vin. Unii se exclud singuri când văd ce se întâmplă, nu le place… Și avem și un regulament, pentru că unii dintre ei, cum sunt și tineri sau tinere, le place să se fotografieze, să se filmeze în ambulanță, pe lângă targă, pe lângă pacient și n-au voie așa ceva să facă.

C.D.: Care sunt cei mai activi dintre voluntari și de când sunt ei în program?

Dr. L.V.: Avem voluntari și de 2 ani. Inițial au fost 60, acuma s-au mai rărit, ca să zic așa, pentru că o parte din ei au mai intrat pe la facultăți, alții s-au angajat, altora nu le-a plăcut. Acum avem vreo 20-30.

C.D.: Să fii voluntar activ la Serviciul Județean de Ambulanță Bihor înseamnă disciplină, dăruire, muncă, respect și spirit de echipă. Tu ce vârstă ai și de când faci voluntariat la Serviciul de Ambulanță Județean Bihor?

Ruben Junc: Am 21 de ani și sunt voluntar în cadrul Serviciului de Ambulanță Bihor din 2019. Voluntariatul în Serviciul Județean de Ambulanță Bihor e mai mult decât a merge la cazuri, e vorba despre munca cu pacientul, e vorba despre siguranța pacientului, despre ceea ce înseamnă stabilizarea lui, despre a oferi pacientului siguranța că va ajunge bine și că el va fi bine.

C.D.: Cât de greu e să rămâi consecvent în această activitate de voluntariat?

R.J.: Consecvența ține mai mult de ceea ce înseamnă experiență și experiența o dobândești doar prin muncă și prin dedicare față de partea medicală și de ceea ce facem noi.

C.D.: Care a fost cea mai mare provocare pentru tine?

R.J.: Provocările mari sunt atunci când vezi că starea pacientului este critică și împreună cu colegii medici, colegii asistenți, colegii ambulanțieri, punem mână de la mână și vedem starea pacientului începe să se îmbunătățească.

C.D.: Daiana Tirpe ai 22 de ani și ești voluntar la Ambulanța Bihor de peste 1 an de zile. Pe tine în ce fel te-a ajută voluntariatul?

Daiana Tirpe: Te ajută foarte mult să te dezvolți din toate punctele de vedere, mai ales pe plan medical, pentru că ai șansa să înveți foarte multe chestii de la niște oameni foarte pricepuți și să legi niște prietenii.

C.D.: Cât de grea este această activitate și care a fost evenimentul care te-a șocat cel mai mult?

D.T.: Păi… pot spune la început un stop cardiorespirator, pentru că totuși în mâinile tale e viața unui om. Este la început greu să te acomodezi cu programul în ture, dar nu e imposibil.

C.D.: Cât timp de gândești că vei face acest voluntariat?

D.T.: Până în momentul în care mă voi angaja.

C.D.: Tinerii spun că au ales această cale din dorința de a deveni salvatori, din dorința de a învăța să acorde primul ajutor în situațiile de urgență și din dorința de a lua parte la acțiunile echipajelor de urgență pre-spitalicească.

Tinerii spun că au ales această cale din dragoste pentru semeni, din dorința de a învăța să acorde primul ajutor în situațiile de urgență și din dorința de a lua parte la acțiunile echipajelor de urgență pre-spitalicească.