Până acum, Androneasca, Marga şi alţi Abramburici au făcut doar reformă de formă, mutând vacanţa mai încolo sau mai încoace sau, şi mai grav, îmbolnăvind sistemul prin introducerea admiterii la facultate pe bază de dosare. Întretimp, materia a rămas mult mai stufoasă decât în ţările etalon ale Europei. Aşa încât, pentru a răzbi, destui elevi au învăţat la vârsta formării caracterului doar să se mimeze că învaţă iar dascălii s-au prefăcut că-i notează. Astfel că, adolescenţii de acum mai târziu se vor preface cu brio că muncesc. Iar lucrurile în ţara aceasta vor merge la fel ca şi acum.
Videocamerele la examen au venit ca un duş rece, atât pentru liceeni, cât şi pentru profesori dar mai ales pentru cei care au cârmit destinele Învăţământului românesc. Nepromovabilitatea la Bac a dovedit că se exagerează cu pretenţia de a transforma toţi tinerii ţării în DEX-uri pe două picioare, rezultatul concret fiind doar că mulţi elevi ajung să ştie din toate câte nimica. Adică un fel de oameni multilateral nedezvoltaţi.
Am avut şansa să predau în urmă cu un deceniu în Anglia. Şi i-am crezut nebuni când am văzut că la licee de elită elevii îşi aleg din clasa a XI-a doar trei materii de studiu intensiv, restul rămânând facultative. Poate că n-ar trebui să devenim, dintrodată, la fel de drastici cu redusul orelor de studiu. Dar nici să pretindem liceenilor să ia în serios un orar zilnic de studiu mai lung decât programul de lucru, de pildă, al funcţionarilor. Şi, la urma urmei, Bac-ul nu-i obligatoriu iar România are nevoie şi de meseriaşi, nu doar de intelectuali pe toate gardurile.
Cristian Horgoş
Citiți principiile noastre de moderare aici!