Instituția coordonează peste 200 de specialiști, care lucrează zilnic cu elevii din județ, dar prevenția rămâne de multe ori doar un cuvânt frumos, rostit prea târziu.

Cristina Avrigeanu lucrează de 17 ani la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Bihor (CJRAE). A început imediat după terminarea facultății, ca suplinitor, iar de cinci ani este directorul instituției. În acest timp, CJRAE a crescut de la 70 de angajați la 220 și a devenit una dintre instituțiile-cheie atunci când vine vorba despre sănătatea emoțională a copiilor, prevenirea violenței și gestionarea situațiilor-limită din școli.

Ce este și ce face CJRAE

CJRAE coordonează toți profesorii consilieri școlari, profesorii logopezi și profesorii itineranți și de sprijin din județul Bihor. Specialiștii instituției sunt prezenți în aproape toate școlile din județ, cu doar trei unități fără consilier școlar. Instituția se ocupă inclusiv de evaluarea copiilor cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) și de integrarea acestora în sistemul de învățământ. În trecut, CJRAE evalua și copiii pentru admiterea în clasa pregătitoare; în prezent, această evaluare se face doar în cazul copiilor veniți din străinătate sau care nu au frecventat grădinița, ceilalți fiind evaluați de cadrele didactice de la grupă.

Salariile angajaților CJRAE sunt plătite de Ministerul Educației prin Inspectoratul Școlar Județean, în timp ce utilitățile și logistica sunt asigurate de Consiliul Județean Bihor. Metodologic, instituția este subordonată Inspectoratului Școlar, iar organizatoric Consiliului Județean. Consilierii școlari sunt, la bază, profesori, care ajung în sistem prin examen de titularizare și sunt apoi repartizați de Inspectoratul Școlar către CJRAE. În Bihor există 107 consilieri școlari, dintre care 42 în Oradea. Asta înseamnă un consilier la aproximativ 900 de copii în județ și unul la 950 de elevi în Oradea. Conform legislației, acest număr ar trebui dublat. „Creșterea trebuie însă să fie una graduală, pentru a fi sustenabilă, pentru că este dificil să ocupi toate posturile dintr-o dată”, explică Cristina Avrigeanu.

De la bullying la suicid: ce se vede, ce nu se vede

Cazurile de suicid există anual, inclusiv în rândul copiilor și tinerilor, însă, la nivelul județului Bihor nu se poate vorbi despre un astfel de fenomen.

„Sunt sub cinci cazuri pe an școlar, raportat la peste 90.000 de elevi. Nu există o creștere”, spune directoarea CJRAE. Nici violența extremă nu este o constantă în școlile bihorene. „Nu știu să fi existat cazuri de omor în școli. A fost cel cu eleva de la «Traian Vuia» (n.r. – la 27 noiembrie 2023, o elevă de 16 ani din clasa a X-a a înjunghiat în spate un pedagog de 41 de ani, cu un cuțit, în biroul directoarei, în prezența mamei sale și a conducerii școlii) dar în general sunt cazuri izolate”, explică Cristina Avrigeanu.

Bullying-ul, în schimb, a existat dintotdeauna, însă este astăzi mai vizibil și mai mediatizat. Noutatea este cyberbullying-ul, un fenomen pentru care părinții nu au încă instrumentele necesare. Semnalele de alarmă există, dar sunt adesea ignorate.

„Orice schimbare radicală în viața de zi cu zi a copilului ar trebui să dea de gândit. Lipsa apetitului pentru lucrurile care îi plăceau, mai ales dacă nu sunt înlocuite cu altceva, este un semnal important”, explică Avrigeanu.

Schimbările de comportament, izolarea sau respingerea bruscă a adulților sunt alte indicii care nu ar trebui trecute cu vederea.

„Trebuie să avem o relație reală de comunicare cu copilul. Să existe un moment dedicat, seara, la cină, înainte de culcare etc., în care să ne conectăm cu el. Și mai ales, să recunoaștem când nu avem soluții și să cerem ajutor. Mulți părinți se plâng că astăzi copiii sunt prea sensibili, dar sunt așa pentru că noi i-am crescut așa. I-am crescut să își exprime emoțiile, să le identifice etc. Acum nu avem de ce să fim surprinși când ei fac acest lucru. Sunt mai expresivi într-un fel pe care noi nu l-am experimentat”, spune directoarea CJRAE.

Consilierul școlar nu este psiholog clinician și nu face terapie, ci intervenție psihopedagogică legată de activitatea școlară.

„Dacă este nevoie, consilierul recomandă trimiterea copilului către un psiholog”, precizează Avrigeanu, care spune că este important ca părinții să stabilească reguli în raport cu ce pot face și ce nu pot face copiii. „Stabilești de la început un fel de contract cu el. Tu poți să ai social media sau altceva, dar cu înțelegerea că eu pot să mă uit oricând. Când ajungi la gimnaziu, nu mai ai cum să lași copilul să nu aibă, spre exemplu, WhatsApp. Poți să ai, dar eu să am acces la orice oricând. Respingerea apare când nu există reguli. Dacă ulterior vrei să implementezi reguli, apare rezistența. Nici nu trebuie restricționat total accesul la aceste dispozitive.

Când un copil face parte dintr-un colectiv în care peste 90% din colegi se joacă un anumit joc, dacă el nu are acces, apare acea excluziune socială. Se autoexclude pentru că nu înțelege glumele, aluziile care sunt legate de acel joc. Chiar dacă ceilalți nu vor să-i facă rău. Trebuie însă limitări: pe ce se uită, cât, la ce? Trebuie să aibă libertatea de a explora, dar împreună cu părintele, sub supravegherea și cu știința lui. Ei sunt acei digital natives. Analfabetismul digital vine din vizualizarea a orice, fără procesare conștientă. De aceea este important ca uneori să discuți cu el la ce se uită. Să explice ce a înțeles din ce a văzut și la ce îl ajută” explică directoarea CJRAE.

Prevenția care nu se vede și responsabilitatea împărțită

CJRAE a dezvoltat, în timp, proiecte pornite din nevoi reale: programe antibullying, proiecte de siguranță online, „Școala părinților”, orientare școlară și profesională. Psihologii și consilierii din școli trebuie să deruleze anual cel puțin unul dintre aceste proiecte, însă impactul se vede doar în timp și depinde major de implicarea părinților.

„Am fost surprinsă să văd cât de mulți părinți vin și plătesc pentru conferințe de parenting. În schimb, la «Școala părinților», un proiect gratuit, intens mediatizat inclusiv la nivel național, participarea a fost mult sub așteptări. Interesul e, de multe ori, doar declarativ”, spune Cristina Avrigeanu.

Un proiect major derulat până anul trecut a fost „Din grijă pentru copii”, finanțat din fonduri europene. Prin simpla recomandare a consilierilor școlari, părinții puteau beneficia de 10 ședințe gratuite de terapie psihologică pentru copii. „A fost o gură de aer. Prin acest proiect au trecut mii de elevi din Bihor”, explică directoarea CJRAE.

Responsabilitatea prevenirii violenței și a suicidului este împărțită între școală, părinți și societate. „Dacă fiecare ne-am face bucățica noastră, multe dintre aceste cazuri nu ar mai exista”, spune Avrigeanu. Ea atrage atenția și asupra lipsei spațiilor sigure pentru adolescenți: centre educaționale, sportive sau comunitare, care ar putea reduce inclusiv consumul de droguri.

„Sunt modele funcționale, precum cel din Finlanda, unde astfel de centre au dus la scăderi clare în statistici”.

În România, doar 17% dintre elevi au apelat la consilierii școlari în ultimul an, potrivit unei statistici UNICEF. „Mulți cred că munca noastră se rezumă la cabinet, dar consilierii fac activități de prevenție la clasă cu aproape toți copiii: gestionarea emoțiilor, anxietate, stimă de sine, prevenirea bullying-ului. Este o muncă invizibilă, dar esențială”, conchide Cristina Avrigeanu.