100 de oameni trăiau în Tarabontești până prin anii 1990. Unii s-au stins, iar alții au plecat să-și caute un rost în lume. Azi, 5-6 oameni mai locuiesc în micul cătun. Cel mai tânăr localnic a depășit 50 de ani. Sunt oameni care trăiesc în vale și care au drum și curent electric. Sus pe un deal, tanti Dora are 84 de ani. Trăiește de copilă în Tarabontești. Are casa în partea de sus a cătunului, pe deal și e fericită să vadă un chip de om.

[eadvert]

 

„Doar io și păsările!”

„Chiar ieri am fost pe la tanti Dora. Săpa în grădină”, spune primarul de Criștior, Fănel Tulvan. „Doamne, viața mea grea este. Sunt bătrână și slabă. Mă cheamă Mariana și îmi zice Dora. Sunt în satul acesta de la 16 ani. Trăiesc vai și-amar, fără apă, fără nimic. Singură! Numai eu și păsările. Aici au fost 11 numere. La toată casa erau doi prunci, trei prunci. Numai la mine a fost un singur prunc. Toată lumea a plecat și eu am rămas aici singură. Barem să mă fi dus și pe mine oaricine. Îi tină (noroi – n.red.) până-n ochi. Dacă mă-nbolnăvesc, aici pot muri, că nu vine nimeni… Îi vai de mine și de viața mea. Am baie, am mașină de spălat, dar nu am apă, îmi strâng apa în butoaie. Trăiesc ca amu o sută de ani. Așa e lumea asta, la mine aici. Când nu plouă, mă rog de oameni să-mi aducă apă cu bidoanele. Io beau apă de o lună, de trei luni. Io nu beau apă proaspătă.

Cum îmi aduc oamenii: unu îmi aduce 10 bidoane, altul cinci bidoane. Mă rog de unul și de altul. Nu mai mor și io…Trăiesc aici vai ș-amar. Îngheață apa în butoaie iarna și nu mai pot nici să spăl. Odată o tăiet-o cu drujba… Daca-r fi urși, să bagă pă mine ici ia. Dacă ar veni oaricine, pă cine să strâg? Apa, asta e prima la om… Io tăt greu am trăit și demult și amu. De când am venit aici am trăit greu și până s-a pune pământ pă mine, tot greu trăiesc. Batăr că zâci că lumea asta s-o deșteptat, dar văd că tăt așa-i cum o fost și când am venit io aici, la 16 ani. Numai atâta că am curent. Cea mai mare dorință ar fi să-mi bage apă, să-mi facă drum și să-mi pună bec pe stâlp. Aș avea dorințe, săraca de mine. Când ies afară să văd dacă vini oaricini să-mi dea în cap, să pot spune la poliție. Asta ar fi dorința mea: să am și io ca tătă lumea: apă, drum…”, a spus tanti Dora pentru Dumitras TVD, într-un material realizat de Bogdan Dumitraș, Alin Ciolac, Miruna și Nicolas Laza.

Primarul Fănel Tulvan crede că Tarabontești, dar și Criștioru de Jos au viitor. „La Criștioru de Jos e cam la fel ca la Tarabontești. Au fost peste 100 de numere de case. Dacă mai sunt locuite un sfert. Cred că șansa acestor localități, care au niște priveliști minunate, stă în investiții pe fonduri, în investiții în agricultură, în turism”, spune Fănel Tulvan. Primarul manifestă un optimism moderat, fiindcă au început să se cumpere case în aceste locuri. O casă în Criștior poate fi cumpărată la 5.000 de euro, 10.000 de euro. Cineva din Corbeanca, intuind potențialul zonei, a cumpărat o casă restaurată cu 18.000 de euro. Primarul spune că și la Tarabontești s-au vândut două case și ne povestește de un tânăr, originar din partea locului, care a fost plecat în Anglia și e gata să investească în agricultură, după ce a cumpărat niște terenuri. „Cred că începutul e greu. Să vedem cât de fezabile sunt proiectele. Cunosc modelul de succes Colești, iar tânărul care are o fermă acolo și-a exprimat intenția să facă una și la Tarabontești. Noi, ca administrație, le dăm tot sprijinul și ne implicăm în fiecare zi când suntem solicitați”, spune primarul Fănel Tulvan.