Studenţii Departamentului Oradea al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai au început, luni, noul an universitar. Deschiderea festivă a anului universitar 2014-2015 a debutat cu o liturghie arhierească celebrată în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Parcul Traian şi a continuat cu un Te Deum în Aula Magna a Seminarului „Sfinţii Trei Ierarhi”.
Prezent la festivitate, PSS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea a făcut referire la Evanghelia de duminică referitoare la „Pescuirea minunată”.
„Este important să înţelegem de ce ucenicii şi Isus au pus peşte şi în barca cealaltă. Adică, şi în barca cealaltă există sfinţenie, har, binecuvântare. E important să înţelegem că în lume nu suntem doar noi, ci şi alţii. Vă doresc să vă deschideţi minţile, sufletele şi inima şi să vă înţelegeţi vocaţia şi misiunea în această lume”, a spus în cuvântul său de învăţătură PSS Virgil Bercea asigurându-i pe tinerii studenţi de tot sprijinul său.
Directorul Departamentului Oradea al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, prof. univ. dr. Ionuţ Popescu, a vorbit despre frumuseţea vieţii de student şi de importanţa raportării la anumite valori.
Acesta le-a arătat teologilor că perioada studiilor este, în general, una dintre cele mai frumoase din viața oricui, iar cea de studiu a teologiei cu atât mai mult, fiindcă – în opinia sa – ce poate fi mai frumos decât să arăți cum se articulează adevărul și iubirea divine cu viața întâmplările așa-zis mărunte ale vieții de fiecare zi, cu absurdul, minciuna, nedreptățile și durerea de care ne lovim și care par să nege providența și armonia divină? Aceasta cu atât mai mult cu cât – potrivit statisticilor, trăim într-o țară cu peste 90% de creștini declarați, dintre care care 46% nu cred în viața de apoi și 25% cred în reîncarnare.
Viaţă la superlativ
„Aș fi vrut să vă spun că vă așteaptă cea mai frumoasă viață, dar mi-am amintit de o veche nedumerire de când am învățat că superlativul este de două feluri: relativ și absolut și că formula «cel mai», «cea mai”, sunt ale superlativului relativ, în timp ce superlativul absolut este exprimat de cuvântul foarte. Am fost nedumerit de ce «foarte frumos» ar fi mai mult decât «cel mai frumos». Explicaţia pe care am primit-o atunci spunea sec, corect, dar neconvingător, că «cel mai», «cea mai» este întotdeauna relativ la altcineva, pe când «foarte», nu. Mai târziu mi-am dat seama că era vorba de două antropologii. Într-una, omul se raportează la un ideal, la o virtute, la anumite caracteristici și că atunci când se apropie foarte mult de ele spunem că este foarte bun sau foarte frumos, de exemplu. În cealaltă, omul se raportează la ceilalți, își trăiește viața prin comparație, viața lui este bună sau rea în funcție de a celorlalți, faţă de care vrea să fie mai bun. Prima antropologie s-a fixat în regulile limbii, dar în folosirea cotidiană o regăsim mai mult pe cea de-a doua. De aici și inflația de superaltive, nu mai ajunge să spui cuiva că este foarte bun, trebuie să-i spui că este super, extra, formidabil. De aici și mare parte din nefericirea noastră, ni se pare că suntem nefericiți nu pentru că am duce-o rău, ci pentru că ni se pare că ceilalți o duc bine. Să nu trăim prin comparație nu înseamnă să nu ne pese de viața celorlalți; e bine să urmăm modele și să fim atenți la greșelile și la bucuriile celorlalți, pentru a învăța din ele. Ca stundeți, veți avea anumite provocări, competiții. Întotdeauna să vă coniderați în competiție în primul rând cu voi înșivă, într-o cursă la finalul căreia să fiți mai buni decât la început, nu decât colegii voștri.
Aveți în față o viață foarte frumoasă, nici slăbiciunile proprii, nici ale celorlalți să nu vă îndepărteze de ea”, a sfătuit prof. univ. dr. Ionuţ Popescu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!