Studii efectuate pe mii de copii care au folosit în mod excesiv acest tip sedativ (frecvent excesul este încurajat de părinţi !?) au demonstrat o legătură directa între mestecarea cauciucului şi o serie de patologii: malocluzie (forme severe), tulburări de deglutiţie şi respiraţie, hipoplazie mandibulară, mai târziu disfuncţii ATM şi de postură cu localizare primară cranio-cervicală (implicare directă a lanţului fascial respirator).
Locul 2: „OZN-ul” de umblat aiurea prin casă, trântind capul de calorifere şi de colţul dulapului, scene de tortură acompaniate de aplauzele isterice ale părinţilor, bunicilor, vecinilor,… „Daaaaaaa! Copilul umblă!” Mda… Dacă valsul vienez pe roţi lovind capul de calorifer se numeşte mers – nu mai insist pe acest capitol.
Probabil că „Eppur si muove” a fost tradus în română privind copiii din OZN-urile de plastic: „Şi totuşi, se învârte…”
Locul 1: Bocancii pentru copii…
Obiective – „Să ţină glezna la copil…”. Am citat dintr-un departament medico-chirurgical foarte cunoscut. Întrebare: Dar unde pleacă glezna copilului?
Specia umană dezvoltă un mecanism extrem de complex între stimulii primiţi de receptorii sistemului postural, elaborarea informaţiilor la nivelul sistemului nervos central şi răspunsul motor / reacţia iniţial voluntară apoi reflexă din partea segmentelor corporale, aflate într-un echilibru perfect şi care permit o adaptare permanentă la forţele ambientale.
Piciorul uman se află la baza sistemului de control antigravitaţional. Dacă acest control proprioceptiv este alterat de bocanci, copilul va încerca o compensare directă (şi reuşeşte foarte bine) prin înlocuirea articulaţiilor piciorului cu genunchiul (!?!), cu şoldul (patinaj pe asfalt…), cu coloana şi mai târziu cu viaţa sedentară…
Cum explica un specialist necesitatea anulării unui complex articular care stă la baza controlului antigravitaţional (cel mai important receptor al sistemului postural)?
Piciorul fiind şi un efector, cum va reuşi acesta să dezvolte pârghii normale de stabilitate şi propulsie dacă este legat în bocanci?
Cum este posibil ca un picior uşor pronat şi mai elastic (aşa numitul „plat”), perfect normal la copiii de 2 – 4 ani, să fie comparat cu piciorul adultului (doar ca să iasă un „diagnostic” şi să fie apoi „tratat” cu aceste dispozitive primitive în anul 2013?
Dacă un copil are într-adevăr o problemă serioasă de control proprioceptiv (o pronaţie subtalară severă, care uneori intră la categoria subluxaţiilor…), există terapii eficiente bazate pe reeducare posturală globală (atenţie! – program individual de exerciţii împotriva gravitaţiei, nu în piscină, întrucât copiii nu sunt peşti!), ortezare funcţională dacă este cazul (poziţionarea corectă a articulaţiei subtalare, reducerea excesului de rotaţie tibială, creşterea mobilităţii primei raze, etc.), fără blocarea articulaţiilor!
Învârtitul de sucitori sub talpă, suspendarea la spalieră (gen „Pădurea Spânzuraţilor”), bocancii de 4 kilograme, înotul şi trasul de oase la vraci mai târziu (când adolescentul are sindroame algice… consecinţe ale „tratamentelor” descrise anterior), ţin România pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte sistemul sanitar.
Acesta include „legal” impostori, vraci, tomnitori de oase, meşteri pantofari cu două clase care lucrează după reţeta parafată şi în regim CAS, motiv pentru care ar trebui denunţat în Parlamentul European.
Fizioterapeut Sorin Marius Pop, marivs_pop@yahoo.it
Citiți principiile noastre de moderare aici!