Timp de trei zile orădenii s-au putut din nou delecta cu aromele tuceşti în Parcul 1 Decembrie. Istanbul Street Food Festival şi-a etalat delicateseleîn faţa Casei de Cultură a Sindicatelor.

Amatorii de dulciuri au avut parte de o multitudine de variante de baklava: Clasic, Narini, Şobiet, Havuci, Kataif, Saraylie, toate pe bază de nucă şi fistic. Nu au lipsit nici rulourile de rahat turcesc, într-o bogăţie de arome: vanilie, rodie, fistic, kiwi, ciocolată sau căpşuni. Atât baklavaua cât şi rahatul turcesc se vindea cu 9 lei 100 de grame.

Baklavaua este un desert foarte dulce, pe bază de miere, popular în zonele de sub dominaţia Imperiului Otoman, în Asia şi în zonele apropiate, fiind recunoscut ca un desert specific turcesc. Deşi începuturile acestui desert sunt incerte, cel mai probabil a fost creat pentru prima dată în bucătăria imperială a Palatului Topkapi. În Turcia, oraşul Gaziantep e faimos pentru baclavaua sa, deşi se pare că această reţetă a ajuns aici din Damasc abia în 1871. În 2008, turcii au patentat denumirea de „Antep Baklava”.

La Istanbul Street Food Festival a avut succes şi îngheţata, mai ales la cei mici. Dondurma este o înghețată turcească de mastic. Dondurma include de obicei ingredientele cremă, frișcă, salep, mastic și zahăr. Se crede că provine din orașul și regiunea Maraș și, prin urmare, este cunoscută și sub numele de înghețată Maraș. Tot la sectorul dulciuri s-a înscris şi taraba „Desertul sultanului”, unde s-au găsit mici gogoşi cu zmeruă, ciocolată sau afine.

La sectorul Seafood s-au putut servi: creveţi cu tequila şi lime, scoici în sos de vin, tentacule în sos sweet chili, pui de baltă, homar, rapane, calamer, creveţi sau midii.

Chiar dacă de această dată nu au avut parte de cafea fierbinte la nisip, trecătorii şi-au putut cumpăra un set cu cafea turcească, ibric din aramă şi două ceşti, pentru a experimenta acasă. Turcii spun că este important de ştiut că în ibricul de aramă se pune apă călduţă doar pentru o singură ceaşcă. Pentru o aromă puternică, cafeaua trebuie să fie de bună calitate, proaspăt prăjită şi măcinată foarte fin. Turcii prepară cafeaua într-un cazan de cupru umplut cu nisip, unde aşează ibricul de aramă, în care adaugă peste apa călduţă două linguriţe de cafea şi una de zahăr. Ibricul se mişcă pe nisipul fierbinte până fierbe cafeaua, după care conţinutul se pune imediat într-o ceaşcă pentru a păstra caimacul.

[eadvert]