Întâlnirile cu șerpii pe munte sunt semnalate tot mai des și uneori în locuri în care turiștii nu se așteaptă să îi găsească. În Bihor, salvatorii montani au observat în ultimii ani o extindere a zonei în care apar viperele, chiar dacă numărul incidentelor rămâne redus. Pintér István, șeful Salvamont Salvaspeo Bihor, spune că în jurul mușcăturilor de șarpe s-a creat uneori o „mini-isterie”, care nu este susținută de gravitatea cazurilor întâlnite în județ. Extinderea arealului este însă reală.

„Până acum, în zona Oradiei nu am prea avut vipere. Aveam începând din zona Betfia și apoi în Apuseni. Nu am prea avut în zona Pădurea Craiului, deși este plin de stâncărie”, explică Pintér István. În ultimii zece ani, salvatorii montani au avut aproximativ șapte-opt cazuri de mușcătură în zona Glăvoi–Padiș și în alte părți ale Munților Apuseni. În Pădurea Craiului nu fusese înregistrată nicio mușcătură, însă viperele au început să fie observate și acolo. „Este adevărat că zona lor de răspândire se mărește. Acum au apărut vipere și în Pădurea Craiului”, spune șeful Salvamont Salvaspeo Bihor.

Singurele specii de șerpi veninoși din România sunt viperele. Acestea sunt răspândite neuniform pe teritoriul țării și pot fi întâlnite în Carpați, chiar și la altitudini de peste 2.000 de metri. Prezența lor în mai multe zone nu înseamnă însă că numărul accidentelor a crescut spectaculos sau că fiecare întâlnire reprezintă un pericol imediat. Potrivit recomandărilor Salvamont România, șerpii veninoși nu atacă decât dacă sunt surprinși, provocați sau dacă se simt amenințați. Trei sferturi dintre mușcăturile de șarpe apar, potrivit materialelor informative ale salvamontiștilor, în situații în care oamenii încearcă să atingă, să prindă sau să manipuleze animalul.

Panica poate face mai mult rău decât mușcătura

Prima reacție a unei persoane care crede că a fost mușcată de o viperă este, de obicei, să se grăbească spre cel mai apropiat refugiu sau spre o zonă în care poate primi ajutor. Tocmai această reacție poate însă favoriza răspândirea veninului. Pintér István își amintește cazul unei persoane care, după ce a fost mușcată în zona Pietrele Galbenei, a alergat până la refugiul Glăvoi. „Prima reacție este să ne speriem și să mergem repede la refugiu. Am avut un caz cu cineva care a alergat pe picioarele lui de la Pietrele Galbenei până la refugiul de la Glăvoi.

Trebuie să stăm liniștiți, să nu ne mobilizăm, pentru ca circulația să fie cât mai redusă”, explică acesta. Mișcarea și contracțiile musculare favorizează circulația limfatică și pot accelera răspândirea veninului în organism. Din acest motiv, membrul mușcat trebuie imobilizat, iar victima nu trebuie lăsată să meargă.

„Membrele mușcate se imobilizează. Se anunță echipele medicale, care vor veni și îl vor pune pe targă”, precizează Pintér István.

În cazurile cunoscute de salvamontiștii bihoreni, unele victime și-au agravat ușor starea tocmai pentru că s-au deplasat după mușcătură.

„Din cele opt-zece cazuri au fost câteva în care, pentru că cel mușcat s-a mobilizat, veninul s-a răspândit și au apărut stări febrile, vărsături și alte simptome. Starea s-a agravat ușor”, spune șeful Salvamont Salvaspeo Bihor.

O altă greșeală frecventă este aplicarea unui garou. Metoda, răspândită mult timp ca soluție de prim ajutor, nu mai este recomandată.

„Nu se mai folosește garou, ci pansament compresiv pe o suprafață mai mare. Dacă pui un garou, vei vedea că într-o regiune va fi alb, iar deasupra și dedesubt va fi roșu. Circulația sângelui nu se oprește, ci se accelerează. Soluția este un pansament compresiv pe o suprafață mai mare, legat cu o fașă elastică”, explică Pintér István.

Pansamentul nu trebuie strâns atât de tare încât să împiedice circulația arterială. Recomandarea este ca sub bandaj să poată fi introdus un deget. Acesta va fi îndepărtat la spital, după evaluarea victimei. Nici celelalte metode populare de intervenție nu sunt recomandate. Rana nu trebuie tăiată, cauterizată sau stoarsă, iar veninul nu trebuie aspirat nici cu gura, nici cu dispozitive speciale. Nu se aplică gheață, curent electric sau diverse substanțe pe rană și nu trebuie încercată capturarea șarpelui.

Nu orice mușcătură de viperă este gravă

Gravitatea unei mușcături depinde de cantitatea de venin injectată, de locul în care s-a produs și de starea de sănătate a victimei. Pot apărea urme ale colților, umflături locale și vezicule hemoragice, iar în formele mai severe pot apărea febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, scăderea tensiunii, dificultăți de respirație sau reacții alergice. Cu toate acestea, Pintér István subliniază că, în cazul unui adult sănătos, mușcătura speciilor întâlnite în Bihor nu ar trebui, de regulă, să producă probleme grave.

„Din câte cazuri am avut, nimeni nu a murit. La ce specie de vipere avem aici, dacă vorbim despre un adult sănătos, mușcătura de viperă nu ar trebui să îi pună probleme. Dacă are alte boli sau alergii, ar putea apărea probleme”, afirmă acesta.

Copiii sunt mai vulnerabili, deoarece aceeași cantitate de venin reprezintă o doză mai mare raportată la greutatea corporală. Un risc mai ridicat există și pentru vârstnici, pentru persoanele cu afecțiuni asociate sau pentru cele care pot dezvolta un șoc anafilactic. În cazul unei reacții alergice severe pot apărea umflarea feței, a limbii sau a căilor respiratorii, dificultăți de respirație și prăbușirea tensiunii arteriale. Persoanele cunoscute cu alergii severe pot avea în trusa de prim ajutor un sistem de auto-injectare cu adrenalină, care se utilizează în șocul anafilactic. Nici administrarea serului antiviperin nu este automată. Victimele sunt evaluate și ținute sub observație, iar tratamentul se aplică în funcție de evoluția lor.

„De obicei, colegii de la SMURD îi țin sub observație 24 de ore și se administrează serul doar dacă victima reacționează negativ. Din cele opt-zece cazuri, doar la trei s-a administrat serul antiviperin”, spune Pintér István. Serul se păstrează și se administrează doar în spital, dacă reacția toxică este moderată sau severă. „Serul se ține la spital, nu în cabană și nu la noi, la centrele Salvamont”, precizează acesta.

Pintér István atrage atenția și asupra confuziei dintre vipere și celelalte specii de șerpi. În România, ceilalți șerpi nu sunt veninoși. Șarpele de alun, de exemplu, despre care se spune că poate fi mai agresiv, poate mușca, dar nu injectează venin.

„Pot apărea mici alergii locale, dar nu ca în cazul viperei, al cărei venin acționează și asupra sistemului nervos și asupra coagulării sângelui. Viperele au o anumită coloratură, gri cu negru, dar nu sunt foarte mari”, explică șeful Salvamont Salvaspeo Bihor.

Identificarea de la distanță poate fi însă dificilă, iar turiștii nu trebuie să se apropie pentru a fotografia, atinge sau prinde șarpele. Cele mai multe incidente pot fi evitate prin atenție. Persoanele care merg în zone cu vegetație deasă sau stâncării ar trebui să poarte încălțăminte și haine care acoperă picioarele, să verifice locul înainte de a păși sau de a se așeza și să nu ridice lespezi de piatră fără să se asigure că sub ele nu se află un șarpe. Dacă animalul este observat de la distanță, trebuie ocolit fără a fi provocat. Dacă este foarte aproape, recomandarea este ca persoana să rămână nemișcată și să îi permită șarpelui să se îndepărteze.

Ce trebuie să faci dacă ești mușcat de o viperă:

• Păstrează-ți calmul și evită orice deplasare inutilă.
• Așază victima întinsă pe spate, într-un loc sigur. Dacă este inconștientă, pune-o în poziția laterală de siguranță.
• Sună la 112 sau la Dispeceratul Național Salvamont și transmite starea victimei, locul în care se află, iar dacă este posibil, trimite coordonatele GPS.
• Curăță rana cu apă curată sau cu apă oxigenată.
• Scoate inelele, brățările și celelalte obiecte care ar putea strânge membrul după apariția edemului.
• Aplică un pansament cu fașă elastică pe o suprafață mai mare, fără să împiedici circulația sângelui.
• Imobilizează membrul mușcat într-o atelă și păstrează-l în poziție neutră sau mai jos decât nivelul inimii.
• Nu aplica garou sau gheață.
• Nu tăia, nu cauteriza și nu stoarce rana.
• Nu încerca să aspiri veninul și nu încerca să prinzi șarpele.
• Victima trebuie transportată la spital pe targă și nu trebuie să meargă pe propriile picioare.