Regizorul şi scenaristul Gigi Căciuleanu de la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş a reuşit să transpună opera medievală într-un dans calculat al vieţii, dirijat minuţios de Fortuna, cruntul destin al mulţimii – mundus. Laitmotivul spectacolului a fost rota, roata nemiloasă învârtită de Fortuna, când mai repede, când mai lent, după bunul ei plac, amuzându-se copios de patimile şi slăbiciunile mulţimii. Fortuna, în rolul artistei Monica Ristea, este cea care manipulează şi manevrează destinele muritorilor, prin prezenţa sa carismatică, în toate etapele construcţiei spectacolului. O legătură fascinantă se realizează între caracterul ludic-moralizator al textelor medievale cu întreaga scenografie, de-o tentă nostalgică şi de reverie.
Dansul efemerităţii
Dansurile exacte, opririle şi pornirile calculate, armonia trupurilor îmbătate de plăcerile şi efemeritatea vieţii, devin o sursă de lumină şi mişcare pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Tropotul picioarelor şi loviturile de bici spre final au intensificat emoţiile spectatorilor, odată cu muzica, lăsându-ne în rătăcire pentru câteva momente. Poemele rostite în latină ne-au izolat însă pe un tărâm necunoscut, fiind greu de descifrat un asemenea limbaj vechi, astfel că fenomenul artistic propus pe scena Casei de Cultură s-a ridicat cu adevărat la gradul de „spectacol de elită”. Poezia, dansul, imaginile fantastice au decorat spectacolul într-o lumină mirifică, plină de greutate artistică, lăsând pe chipurile noastre un zâmbet de uimire şi de apreciere la adresa creaţiei medievale, în această variantă modernizată, fiind o dovadă clară că opera Carmina Burana este şi va rămâne mereu eternă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!