BIHON Opinii

19.07.2007 | În perioada colectivizării, un ţăran de undeva de prin Argeş tot era bătut la cap să se înscrie şi el în cooperativă. De fiecare dată, politicos, dar ferm, refuza. Era unul dintre fruntaşii satului, intrarea lui ar fi fost un exemplu pozitiv.

18.07.2007 | Lăudabilă iniţiativa acelor partide care doresc să promoveze pe listele lor pentru Parlamentul European diverşi reprezentanţi ai societăţii civile. Includerea în limita locurilor eligibile a unor oameni care şi-au făcut din lupta pentru democraţie un ideal e semn că, măcar la nivel de intenţie, apucăturile de castă ale partidelor au început să fie considerate vetuste.

15.07.2007 | Iată că torporile verii au adus un nou elan în politica românească. Se poartă reconcilierea, dar şi estetica vorbelor blânde. Ce i-o fi făcând atât de umani pe siniştrii noştri politicieni?

12.07.2007 | Vacanţă parlamentară. Aleşii neamului s-au risipit în toate cele patru zări. Risipiţi sunt ei, de fapt, de vreo trei ani, doar că de data asta au apucat să-şi ia, în risipirire, şi nevestele alături. Plus vreun copil mucos şi rîzgîiat. Din viaţa politică românească regretă, stînd cu burta la soare, doar secretarele şi apariţiile televizate.

08.07.2007 | Există foarte multe feluri de a-ţi exprima sau manifesta disperarea. De la formele patetice ale exaltarilor amoroase, aflate în impas de împărtaşire, trecând prin cele fascinatorii ale scriitorului, care a ratat parteneriatul agonal cu Faus şi ajungând la celebra „disperare în genunchi”, formulată de Albert Camus.

05.07.2007 | Dacă aş fi frumos, tânăr şi bogat, din această clipă m-ar interesa doar cele trei bune „Dinge”: femeile frumoase, caii de rasă şi vinul bun. Femeile frumoase s-au speriat întotdeauna de mine, de cai mi-e mie cumplit de frică, iar vinul de viţă nobilă costă prea mult pentru un amărât de editorialist.

01.07.2007 | Naţiunea a mai înregistrat o victorie de mare prestigiu, un succes după care am gâfâit îndelung, am lucrat sârguincioşi prin culise, la sfori şi manevre de învăluire. Europa din care facem parte nu a activat clauza de salvgardare, pe justiţie.

28.06.2007 | Cineva a spus, mai zilele trecute, inspirat: „Parlamentarii se ocupa de pensionari. Pute a alegeri!” A aparut, într-adevar, aproape peste noapte, o competitie între partide. Cîstigator va fi declarat partidul care reuseste sa promita cel mai mult. Concursul maririi punctului de pensie seamana cu saritura în înaltime.

27.06.2007 | Radu Enescu nu putea trăi, nu se putea abţine fără să-l ironizeze, zilnic, oriunde şi faţă de oricine, pe Stelian Vasilescu. Dar fără răutate, însă cu o necesitate lăuntrică aproape devastatoare şi devoratoare.

27.06.2007 | Multe dintre relele tranziţiei provin din impulsul românesc de a nu ţine cont de imperativul adecvării. E drept că unele găselniţe ale nou inventatei democraţii nu ni s-au potrivit; pe altele, însă, le-am repudiat fără drept de apel fie din lene, fie, pur şi simplu, din prostie.

24.06.2007 | M-a şocat, săptămâna trecută, să văd prima pagină a unui ziar central. Ea anunţa apocalipsa! Pe un ton ce acompaniază, îndeobşte, catastrofa, „Evenimentul zilei” pronostica lunile de vară ca fiind un adevărat holocaust, oricum cel mai notabil de la ultimul război încoace.

21.06.2007 | România e o ţară plină de abateri de la regulă. Şi cînd e vorba de abateri de la o regulă românească, situaţia, de cele mai multe ori, nimereşte în tragic. Tocmai fiindcă regulile româneşti sunt un melanj de balcanism sictirit cu false rigori occidentale, un amestec de fum de narghilea şi siestă în plină stradă cu asceza etern îngheţată a unui Mont Blanc iluzoriu.

20.06.2007 | E cald. Tot mai cald. Oraşele au amorţit, politica lâncezeşte, ploi eufonice răzbat tot mai rar prin aerul îmbibat cu nemulţumiri sterpe. Şi totuşi, aşa cum observa deunăzi un intelectual căzut în dizgraţia gânditorilor la scară mică, în România continuă să apară, cu o recurenţă cvasi-mecanică, lucruri „strigătoare la cer”.

17.06.2007 | Astăzi începe sezonul examenelor. Ele au, pe la noi, impactul musonilor la tropice: un ritual excesiv, cu o agendă repetitivă, ca şi când ar fi o constantă universală – un arhetip.

14.06.2007 | De la o vreme, nici un român nu ratează din vina lui. Biografia eşecului – că e vorba de zona politicului, că e luat în discuţie spaţiul economic, că intră în joc interese şi competiţii sportive – stă tot mai mult sub lumina murdară a acuzei sensibil-şemechereşti.

13.06.2007 | Într-o ţară a nemuritoarelor forme fără fond cum e România, era firesc ca simularea să devină sport naţional. De circa 18 ani, societatea românească pare calmă numai atunci când are şansa nesperată să mimeze câte-un act voluptuos, cu talentul deturnat al actriţelor provenite de la coada vacii şi ajunse starlete de carton în lumina vicleană a reflectoarelor.

12.06.2007 | Puţini sunt cei care n-au auzit de „Mitrea Cocor”, romanul realist-socialist al lui Mihail Sadoveanu. Se vorbea, pe şoptite, că era o făcătură, că adică maestrul, nemaiavând vigoarea creatoare, ci doar formulase planul naraţiunii, cineva, un iscusit parodist, a mântuit subiectul.

11.06.2007 | Din ciclul subiectelor de sezon ce revin în fiecare an, dacă e primăvară e şi parada „gheilor” (neologism deja cu declinare). Ca să înţeleagă şi nana Floare acest nou „furculision”, „gay” înseamnă în engleză veseli, adică băieţii veseli, aşa de veseli că nu le trebuie nici fete.

07.06.2007 | Nici măcar jumătate dintre noi n-am fost la referendum. Nu ne mai pasă, ori chiar ne-am plictisit de politică. N-are importanţă. Straniu e că, în ultima vreme, nu doar alegătorii trec cu nonşalanţă peste astfel de probleme.

06.06.2007 | Trasarea conturului real al cetăţeanului standard, prin diverse tertipuri mai mult sau mai puţin literare, nu e o preocupare nouă. În eseistica românească, cel mai sonor exemplu de aşezare în tipar a omului postmodern este cartea lui Patapievici intitulată, simplu, „Omul recent”.

03.06.2007 | Ziua de 1 iunie m-a făcut să mă gândesc la o categorie aparte de copilării, de năzbâtii şi pocinoguri. Vârsta prunciei are o caracteristică minunată, care îi dă specificul încântător şi îi salvează gesturile bizare, ba chiar supărătoare. Este vorba despre inocenţă.

31.05.2007 | Uneori mă bucur ca prostul. Recunosc. Am, aşa, o mulţumire interioară de politruc şcolit la „Ştefan Gheorghiu”. Copiii de douăzeci de ani nu mai ştiu ce reprezenta „Ştefan Gheorghiu”. Pe vremea aia maximul disidenţei însemna să faci amor cu membre de partid în chiar clădirea care adăpostea pepiniera de cadre a comunismului, între două cursuri despre industrializarea României şi putregaiul capitalist.

30.05.2007 | Să fie limpede: nici o formă de ovaţionare iraţională, pornită mai degrabă din gonade decât din cuget, nu e stimabilă. Dar are cel puţin candoarea naivităţii.

29.05.2007 | Revoluţia nu s-a încheiat. Faptul că la putere a ajuns eşalonul doi al activiştilor regimului doborât, iar securiştii au infiltrat noile partide, spune multe.

27.05.2007 | Constat că am ajuns, cu textul de faţă, la cel de-al 200-lea insectar. Nu cred că este o performanţă şi nici nu am certitudinea că gestul săptămânal de a ademeni cuvintele în propoziţii inspirate are o cât de minimă utilitate.

24.05.2007 | S-a discutat zilele astea, în exces, aş zice, despre o expresie folosită la nervi de un anumit domn. Domn care are, dacă nu mă înşel, şi oarece funcţie în stat, domn a cărui distracţie recentă pare a se rezuma la şmanglirea de telemobile.

23.05.2007 | Boicotarea lui Băsescu, pe care Clubul Român de Presă o propune mass-media, în semn de protest faţă de comportamentul acestuia la adresa unei ziariste căreia i-a smuls telefonul din mână, e un semnal pe care ziariştii l-ar putea da societăţii civile că atitudini de acest gen ale politicienilor, de violenţă verbală şi chiar fizică, nu mai pot fi tolerate.

23.05.2007 | Risc, evident, să fiu acuzat că minimalizez mitocănia prezidenţială de a spune despre o jurnalistă că e „ţigancă împuţită”. Îmi asum, senin, acest risc.

17.05.2007 | Se pare că mentalul colectiv românesc a avut mereu nevoie de noţiunea tătucului salvator. Nu ne victimizăm, însă. Nu suntem singurul popor cu o irepresibilă voluptate a vasalităţii. Însă dacă în alte părţi ale lumii acest handicap civic dispare, de regulă, odată cu prăbuşirea sistemelor totalitare, la noi el s-a perpetuat şi dincolo de momentul căderii cortinei de fier, acompaniat fiind de nevoia idolatrizării foştilor cârmaci.

17.05.2007 | Oarecine spunea că eşti cu adevărat doar ceea ce rămâne din tine după ce toţi cei din jur te-au desfiinţat. De luni de zile, România se desfiinţează sistematic, ca şi cum ar avea de achitat note de plată rămase scadente încă de la facerea lumii.

15.05.2007 | La Editura „Brumar” din Timişoara, poetul Mihai Vieru, venit din Ploieşti şi încetăţenit cu drag în Oradea noastră, a tipărit o recentă carte, aceasta conţinând haiku-uri, cu un titlu oarecum aluziv, Hai-ku Miki.

14.05.2007 | Deşi nu sunt chiar atât de bătrân ca unii comentatori care cred că a fi scârbit de orice e o dovadă de elitism şi intelect superior, am apucat alegeri pe timpul lui Ceauşescu. Sună haios, nu, alegeri pe timpul lui Ceauşescu? Ce să fi ales? Şi totuşi, ca orice dictatură din vremurile moderne, vechiul regim ţinea la aparenţa votului democratic.

13.05.2007 | Am intrat, iată, în săptămâna referendumului. Trăim o nevroză de aşteptare cu care suntem, vai!, atât de familiari. Mitinguri, talkshow-uri, afişe şi banere, sms-uri otrăvite, declaraţii care te descumpănesc, totul - ceea ce este permis, dar mai ales ceea ce frizează nesimţirea - este pus la bătaie.

10.05.2007 | Un dialog relativ recent, purtat pe calea atât de impersonală a e-mailului, m-a făcut să-mi reevaluez raportul cu gregaritatea. Pentru interscriptorul meu (persoană importantă, nu spun cine), faptul de a avea doi prieteni echivalează cu a fi un fan al „vieţii ca haită”

07.05.2007 | În muzică se numesc urechişti. La examen se numesc nepregătiţi. Pe marginea şanţului se numesc babe bârfitoare, la telefonul fără fir. În presă cum se numesc? În epoca Internetului, există oameni intitulaţi jurnalişti ce emit informaţii (false) fără documentare. Dacă n-au net, ar putea pune câteva întrebări celor implicaţi, dar e evident că n-au făcut-o.

06.05.2007 | Suntem în plină campanie pentru referendumul din 19 mai. Curtea Constituţională şi-a zis că într-o ţară atât de bizară, plăcerea de a juca nu este un apanaj conferit doar preşedintelui, ci şi-o poate aplica şi sieşi. Ca atare, am aflat că toată tevatura va fi mai incitantă decât se credea iniţial.

03.05.2007 | Ieri, în toată lumea a fost sărbătorită Ziua libertăţii presei. Sau - putem afirma cu toată certitudinea - Ziua internaţională a democraţiei, deoarece relaţia dintre libertatea presei şi gradul de democratizare este una direct proporţională, în orice ţară din lume.

03.05.2007 | Mai BAIATULE! Tu esti si dupa nume si dupa ceeace scrii, cam... bolnav, chiar foarte bolnav. TU nu ai de unde sa cunosti ce s-a intamplat in 1947, chiar daca taicatu a PARTICIPAT la ceeace s-a intamplat.

02.05.2007 | Aţi fost la defilare? Cum ce defilare? Păi nu e preşedinte tot nea Nicu? Dar să lăsăm glumele sinistre, mai ales că tragica moarte a unei tinere epuizate de muncă tocmai cu puţin înainte de 1 Mai readuce în discuţie relaţia român-muncă. Brusc, marea dezbatere naţională care ţine trei zile ne vede nu leneşi, ci chiar „workaholici” (obsedaţi de muncă).

02.05.2007 | „Dl Văcăroiu e şi prost, şi rău intenţionat. Cineva îl ţine totuşi acolo sus ca să vedem că e dobitoc”, spunea Dinu Patriciu când era lider al PL 93. Actualul preşedinte interimar al României, Nicolae Văcăroiu, fusese înainte de revoluţie director general la Comitetul de Stat al Planificării (CSP), instituţia ce trasa „planurili” cincinale ale lui nea Nicu (Ceauşescu) şi jongla cu cifrele, manipulând propagandistic realitatea. În 1992, necunoscutul nea Nicu (Văcăroiu) a fost pus de Iliescu premier.