Art. 102 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede că, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.

Articolul 16 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: … descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Având în vedere și decizia XXII/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se poate constata nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției în situația în care pe sectorul de drum pe care se pretinde că s-a comis fapta contravențională există zone diferite de limitare de viteză, iar organul constatator nu indică în concret locul de comitere a faptei contravenționale, menționând doar la modul general locul comiterii contravenției, fiind imposibil de stabilit astfel temeinicia procesului-verbal prin raportare la viteza maximă legal admisă pe acel sector de drum, respectiv viteză cu care a circulat conducătorul auto pe acel sector de drum. Consecința anulării procesului-verbal de constatare a contravenției constă în înlăturarea sancțiunii principale a amenzii, precum și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.