Ambiţie tinerească

Concertul de joi al Filarmonicii a oferit ocazia rarissimă la Oradea pentru reîntâlnirea cu creaţia lui Anton Bruckner (1824 – 1896). Înainte de monumentala sa Simfonie a IV-a, publicul a fost momit cu Concertul nr. 1 în Re major pentru vioară şi orchestră op. 6 (1817) de Niccolo Paganini (1782 – 1840), pentru ca virtuozitatea să facă mai accesibile altitudinile bruckneriene.

MINORITATEA ROMÂNESCĂ DIN ROMÂNIA

Nu sunt un român verde. Nu sunt un român verde nu atât prin amestecul de sânge, cât prin educaţie. Am crescut între oameni care nu aveau defel o retorică ostentativă a apartenenţei naţionale, frivolitatea mândriei de a fi români şi nimic mai mult. Oameni fără vertijuri naţionaliste, dar iubindu-şi ţara cu dreaptă măsură şi doar atunci cînd trebuie.

Ce ştii despre J.b.? Nimic...

Îl citeşti, dar nu prea ştii ce se întâmplă în spatele foilor tipărite. Redacţia ziarului, cu problemele ei, îţi e complet necunoscută. Eşti nemulţumit de ziar, zici că ziariştii sunt proşti, habar n-au despre ce vorbesc. Uneori îi judeci greşit.

OPOZIŢIA ŞI AL-QUAIDA

În orice ţară care nu mai foloseşte lianele ca autostrăzi între doi copaci, opoziţia politică face opoziţie. Palid de limpede, jalnic de banal, dar asta e. Detestabil de simplu pentru spiritele fine din biblioteci, cumplit de abuziv pentru minţile bosajate de la periferia gîndirii – dar opoziţia nu are de ce să se autoflageleze din postura de amantă batjocorită a puterii.

Iernile îşi au locul lor

Petre Ţuţea îl adora pe George Bacovia şi l-a făcut bibliotecar-şef la Ministerul Petrolului, căci pe atunci aveam petrol, petrol cu care „s-a motorizat” o bună parte din cel de-al doilea război mondial.

Piramidă de mărgăritar

Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar. Ce-i lipseşte unui oraş care şi-a bătut joc de pietonalul central, transformându-l într-un peron plin de guri de canal arteziene şi cu dale strâmbe, dar scumpe, potrivindu-se cu stilul clădirilor din jur ca jobenul la slip? Exact: o piramidă de sticlă.

Intelectualii şi albatrosul

„Când muzele vorbesc, armele tac!”. Nu avem de-a face aici cu un adevăr, ci cu mult mai mult. O forţă, o vrajă şi un principiu au reuşit, de mii de ani, să despartă la modul fericit asasinatul de clipa trăită, ura de solidaritatea posibilă, omenia de barbarie.

Opozitia isi face Guvern

Suntem din nou originali: de-o vreme, România e singura ţară din Europa pe care o conduce opoziţia. Nu e nici o butadă aci. Problema raportului dintre cele două mari partide aflate la guvernare, PNL şi PD, pare a fi filtrată de principala formaţiune de opoziţie, PSD. Au mărturisit-o cîţiva lideri democraţi, limpede, mai zilele trecute, acuzîndu-i, evident, pe liberali de înţelegeri subterane cu oamenii lui Geoană.

Glorie şi morală

Ediţia din acest an a Galei Premiilor de Excelenţă a fost pentru mine una şocantă. Având pentru prima oară acces în culisele organizatorice ale Galei, în calitate de preşedinte al comisiei la categoria Mass-Media, am fost uimit să constat cu câtă uşurinţă este tratat regulamentul de desfăşurare şi cu câtă lejeritate sunt privite criteriile de selecţie.

Somnul şi bruta

Parafrazându-l pe Goya, care cam de 200 de ani ne avertizează (steril) cum că „somnul raţiunii naşte monştri”, nu voi produce o gaură în cer dacă voi exclama, la rându-mi: somnul războiului naşte brute! Sportul şi-a invalidat, de multă vreme, temeiul.