De ce iubim piatra

Adierile se retrag când nu gândeşti, mergem în holde de suflet şi arătăm şi grăpăm cum cu scule nemţeşti,

Ciuperca şi soclul

Un vifor al gândurilor măduvoase s-a abătut asupra unei urbe, altfel netulburată în lungile sale sieste intelectuale decât de bancurile cu blonde. Cetăţeni onorabili, cu căpătâi livresc, forumişti de toate sexele gâdilaţi de fiorul comunicării, inşi devoraţi de instinctul binelui public, ba chiar şi Alexandru Seres a lăsat de-o parte, pentru o clipită, blogul său adorat, aidoma viţelului de aur.

CÂTE ROCHIŢE A PĂTAT BĂSESCU?

Întâia ştire „grea” ce a ajuns la comisia parlamentară care anchetează activitatea lui Băsescu a fost aceea că preşedintele a comis, cândva, un viol. Naintea unei asemenea informaţii, forţarea limitelor constituţionale ale funcţiei pe care o deţine în prezent pare un mizilic, o firimitură pentru păsările cerului şi pentru foşti turnători la securitate.

Un model de succes

Corina are succes. Cariera ei e de invidiat şi e în plin avânt. La 28 de ani e master în drept internaţional şi „local area sales manager”. Conduce un Seat luat în leasing şi poartă numai costume de marcă. Cu pantaloni, ca să le arate clienţilor că e o profesionistă, nu o prostituată.

Ambiţie tinerească

Concertul de joi al Filarmonicii a oferit ocazia rarissimă la Oradea pentru reîntâlnirea cu creaţia lui Anton Bruckner (1824 – 1896). Înainte de monumentala sa Simfonie a IV-a, publicul a fost momit cu Concertul nr. 1 în Re major pentru vioară şi orchestră op. 6 (1817) de Niccolo Paganini (1782 – 1840), pentru ca virtuozitatea să facă mai accesibile altitudinile bruckneriene.

MINORITATEA ROMÂNESCĂ DIN ROMÂNIA

Nu sunt un român verde. Nu sunt un român verde nu atât prin amestecul de sânge, cât prin educaţie. Am crescut între oameni care nu aveau defel o retorică ostentativă a apartenenţei naţionale, frivolitatea mândriei de a fi români şi nimic mai mult. Oameni fără vertijuri naţionaliste, dar iubindu-şi ţara cu dreaptă măsură şi doar atunci cînd trebuie.

Ce ştii despre J.b.? Nimic...

Îl citeşti, dar nu prea ştii ce se întâmplă în spatele foilor tipărite. Redacţia ziarului, cu problemele ei, îţi e complet necunoscută. Eşti nemulţumit de ziar, zici că ziariştii sunt proşti, habar n-au despre ce vorbesc. Uneori îi judeci greşit.

OPOZIŢIA ŞI AL-QUAIDA

În orice ţară care nu mai foloseşte lianele ca autostrăzi între doi copaci, opoziţia politică face opoziţie. Palid de limpede, jalnic de banal, dar asta e. Detestabil de simplu pentru spiritele fine din biblioteci, cumplit de abuziv pentru minţile bosajate de la periferia gîndirii – dar opoziţia nu are de ce să se autoflageleze din postura de amantă batjocorită a puterii.

Iernile îşi au locul lor

Petre Ţuţea îl adora pe George Bacovia şi l-a făcut bibliotecar-şef la Ministerul Petrolului, căci pe atunci aveam petrol, petrol cu care „s-a motorizat” o bună parte din cel de-al doilea război mondial.

Piramidă de mărgăritar

Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar. Ce-i lipseşte unui oraş care şi-a bătut joc de pietonalul central, transformându-l într-un peron plin de guri de canal arteziene şi cu dale strâmbe, dar scumpe, potrivindu-se cu stilul clădirilor din jur ca jobenul la slip? Exact: o piramidă de sticlă.