Învierea şi lustraţia

Iată că a trecut Postul Mare şi a Înviat Hristos! E slobod, iarăşi, la păcate şi ciolan. După un scurt interval ascetic, putem deborda în voluptăţi năduşite, dar mai ales putem experimenta Răul fără a avea spaima că Dumnezeu ne pândeşte cu coada ochiului, dintr-un Rai aseptic.

Antena vă aparţine

În apartamentele care au pe pereţii exteriori antene pentru telefonia mobilă (GSM) nu mai merg bine aparatele electrocasnice şi telefoanele mobile, iar locatarii au stări de oboseală continuă şi ameţeli.

Golden Blitzkrieg

De când a câştigat alegerile, preşedintele Băsescu a încercat să ne dea de înţeles că nimic nu mişcă în ţara asta fără ştirea lui.

Despre statul degeaba

Nu va fi vorba, cum s-ar putea crede, despre unul din sporturile nationale cele mai îndragite mai ales de câteva decenii, ci despre acea inventie umana care si-a cam luat nasul la purtare, desi ne-a intrat sub piele cu lozinci: statul de stânga.

Celebrul profesor şi poet

Acum vreo cincizeci de ani si ceva (nu-mi place sa numar anii ce zboara peste morti), când am ajuns elev la Scoala Pedagogica din Oradea, aruncându-mi opincile la râuletul Peta, stiam poezia lui Mihai Eminescu din doasca-n doasca... s.a.

Sexul şi epoleţii

Saptamâna trecuta a început un atac extra dur împotriva lui Constantin Ticu Dumitrescu. Asa, din senin. E drept ca singura televiziune care a preluat, în stil propriu, aberatiile lui Radu Ciuceanu si ale unui nu’s-ce-fost-securist-cinstit a fost OTV, între previziunile unei clarvazatoare si misterele mortii regelui tutunului.

Fulgerarile mintii

Întâlnirile noastre erau prilejuri unice de aducere, cu aromata prospetime, a Poeziei pe crestele alunecoase ale orelor. Poetul din Viorel Horj era mereu inspirat si prezent, o prezenta surâzatoare, de la care dezertarea devenea imposibila.

PSD si spaimele lingvistice

Ideologiile nu se cârpesc, precum nadragii folositi prea multa vreme. În asta consta, pe scurt, explicatia halului-fara-de-hal în care a ajuns, în ultimul timp, Partidul Social Democrat. Partid care seamana tot mai mult cu o intersectie nesemnalizata a tuturor stupiditatilor si agramatismelor politice.

Să nu disperăm

Când iau o carte în mâini, a unui debutant din timpul din urma, exclam în sine-mi: ia sa vedem, domnisorule, cum vrei sa ma fraieresti tu pe mine?!
Mai nou, debutantii, mai tineri, vin ca recrutii la cazarma, ajutati cu însufletire de bunicile duioase sau de bunicii care au baut apasat, dar acum s-au lasat, adunând la ciorap.

Aci, printre provincialii tăi...

Paradoxal, aci, printre provincialii tai, ratarea e un privilegiu, nu o fatalitate. E un loc în care nici macar nu poti rata chiar daca, programatic, ai urmari asta. Îti trebuie un destin exemplar, o forta iesita din comun ca, din marea masa de oameni ai scrisului, sa te evidentiezi ratând.