Calea spre compromis

Initiem o relatie cu asteptarea descoperirii celuilalt. Suntem curiosi sa aflam daca persoana aleasa corespunde firii noastre, daca exista afinitati, daca ceea ce ne deosebeste poate fi catalogat drept interesant.

Ajungem treptat sa ne cunoastem atât de bine partenerul de drum, încât îi putem anticipa unele reactii. De exemplu, o femeie care întârzie la cumparaturi si stie cam ce ar putea comenta sotul acasa, cumpara repede si o sticla de bere, pentru a-i demonstra cât de grijulie este…

Chiar si acele minciuni „nevinovate”, cu statul la serviciu dupa program, schimbat roata la masina sau descarcat bateria telefonului, sunt tot o metoda de evitare a certurilor si a explicatiilor.

În masura în care aceste mici amanunte se transforma în obiceiuri si lucrurile se complica, ne punem întrebarea: as putea sa trec peste? Atât timp cât dezbatem transant problemele aparute, cautam si posibile solutii – o cale spre compromis.

Urmeaza asa-zisa etapa de finalizare a neîntelegerilor: evidentierea cu sinceritate a greselilor fiecaruia, stabilirea a ceea ce ar fi dorit fiecare sa faca si ceea ce a rezultat. De multe ori, ajungem la concluzia ca o comunicare sincera evita multe neplaceri, cunoscute fiind cuvintele „puteai sa-mi spui de la început ca…”

Depinde de fiecare cât sa lase de la sine, uneori se impune sa negociem, dar, atentie, totul se face în masura în care nu îngradesti si nu constrângi libertatea si vointa celuilalt.
Puterea compromisului este imensa: nu poti sa nu tii cont de ea, nu poti sa continui relatia de cuplu fara ea.